3 DOORS DOWN - 3 Doors down
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 20.05.2008 CASA DE DISCURI: Universal Music 7.5
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 4 voturi
Top 2008: #172 |
3 Doors Down Componenta: Brad Arnold - voce; Matt Roberts - chitara; Chris Henderson - chitara; Todd Harrell - bas; Greg Upchurch - tobe |
TRACKLIST: 01. Train02. Citizen/Soldier03. It's Not My Time04. Let Me Be Myself05. Pages06. It's the Only One You've Got07. Give It to Me08. These Days09. Your Arms Feel Like Home10. Runaway11. When It's Over12. She Don't Want the World |
Cand doresc sa ascult ceva usor, „fara obligatii si implicatii”, stiu ca 3 Doors Down nu ma vor dezamagi; am constatat cu placere ca nici albumul auto-intitulat nu se dezminte si se preteaza excelent la „turele” cu metroul sau la mersul un pic saltat si destul de optimist prin multime. Adica sa fie rock; un pic alternativ daca se poate si cu priza la pustanii amatori de MTV, dar sa fie rock. Din acest punct de vedere, as zice ca le-a iesit – piese destul de comerciale, accesibile, usor de memorat si as zice simpatice. Train a fost exact ce ma asteptam – vesela, saltareata si groovy – linie continuata pe Citizen/Soldier si pe It’s Not My Time, aceasta din urma fiind si extrem de catchy, cu tenta evidenta de hit. Let Me Be Myself o da in sfera mai melancolica, pregatind terenul pentru piesa lenta (nu-mi vine sa o numesc balada, nu stiu de ce), Pages – facuta parca pentru lacrimogene, desi trebuie sa recunosc ca mi-a placut, probabil mai ales din cauza versurilor, altfel nefiind cine stie ce filosofie de capul ei, cu exceptia faptului ca iese in fata. Se continua tot pe slow, It’s the Only One You’ve Got dand-o in plictiseala, noroc cu Give It to Me care mi-a amintit de aerul anilor ’80, si cu These Days, care are si niste riff-uri mai interesante, dar e si genul de piesa pe care o gasesti usor la radio. Your Arms Feel like Home nu-mi place nici sa ma pici, Runaway revine cu parfumul anilor ’80 dar nu pot spune ca ma impresioneaza prea mult, iar When It’s Over se vrea rea si dark si partial reuseste, surprinzator fara a da in ridicol si detinand cele mai grele si elaborate riff-uri de pe album. She Don’t Want the World este frumusica, dar face parte parca din alt film, nu se integreaza cu restul albumului si mi-a amintit usor de Suede (ce vremuri... adolescentine). O aparitie placuta acest album, fara a sparge vreun tipar al trupelor de alternativ made in USA, dar si fara a deranja urechile metrorexistului de zi cu zi, ci din contra. (+) catchy, rock si accesibil...
Mad Nota: 7.5
|
Comenteaza la: 3 Doors down