OZZY OSBOURNE - Black Rain

Dupa 1 disc live, 2 compilatii si 1 disc de coveruri, Ozzy "dusmanul lui Hristos, idolul generatiei MTV"  Osbourne a scos acum 2 luni si (inca) un album de studio, care a facut o asemenea impresie in redactie incit abia acum mi-am adus eu aminte ca a aparut. Nu o sa stau acuma sa chestionez oportunitatea acestui demers al lui Ozzy "He's not my boy, but I love him like a son" Osbourne si nici nu o sa las sa ma preocupe intrebarea daca mai e vreo diferenta astazi intre un album Ozzy si unul BLS. Cit de bun e Black Rain asta? Pai depinde cum te uiti la el, daca il compari cu No More Tears sau daca, dimpotriva, te gindesti ce virsta respectabila are Printul Intunericului, al Spirtoaselor si Stupefiantelor. In general merge pe tiparul clasic, deschizind cu riffurile antrenante binecunoscute, dar pe parcurs dezvaluie o oarecare atractie (explicabila) spre ritmurile medii si alta (surprinzatoare) spre sunete si zgomote moderne. Productia plata dezavantajeaza chitara si taie din dinamismul prestatiei recliclante, dar furtunoase a lui Zakk Wylde, in timp ce vocea e lucrata (nu in sensul bun) de tot felul de efecte si portavoci. Pare un album aranjat cu atentie, gindit si divers - probabil pentru ca e primul facut pe trezie - dar in acelasi timp lasa o impresie cam trista la primul contact - asta nu mai stiu de ce. Dar oricum, Ozzy e deja o legenda, albumul asta nu are ce sa mai schimbe.

(+) e Ozzy
(-) Ozzy nu mai e tinar

Klawz Nota: 7.5