OBSCURA - Cosmogenesis

Incepand cu 2008, Obscura a devenit doua doze Necrophagist (chitaristul M?nzner si bateristul Grossmann), o doza Pestilence (basistul Jeroen Thesseling) si o doza Black Horizons (chitaristul si vocalistul Stephen Kummerer, singurul dintre membrii originali al formatiei). Marturisesc ca, de obicei, privesc cu scepticism asemenea proiecte care reunesc nume cunoscute, asteptandu-ma ca rezultatul sa fie o clona insuficient camuflata si articulata a influentelor stilistice specifice. Nu este si cazul Cosmogenesis - cel de-al doilea album Obscura ce marcheaza in acelasi timp si debutul formatiei germane la Relapse.

Tinand cont de componenta formatiei, nu e greu de inteles ca Obscura sunt adeptii death metalului tehnic. Reperele pentru a descrie Cosmogenesis sunt evident Necrophagist si Pestilence, dar nu in mai mica masura Death, Cynic sau Opeth. Cu exceptia influentelor Necrophagist care se evidentiaza destul de pregnant in unele piese (de exemplu, Anticosmic Overload sau Universe Momentum), restul surselor de inspiratie ce pot fi detectate pe Cosmogenesis se intrepatrund intr-un amalgam inspirat, a carui structura coerenta rareori cedeaza intr-o fragmentare nenaturala.

Spre deosebire de numeroasele produse din ultimii ani care ingroasa tot mai mult randurile death metalului tehnic, Cosmogenesis nu-si rataceste prin hatisurile aspiratiei catre perfectiune tehnica sinceritatea si bogatia emotionala. Albumul debordeaza de creativitate, acrobatii tehnice, melodii si tone de feeling. Obscura nu face compromisuri nici la capitolul virtuozismelor, nici la cel al brutalitatii (vezi agresivitatea unor piese precum Desolate Spheres sau Cosmogenesis), dar adauga un stream aproape constant de melodie imbinat cu o structura dinamica cu schimbari de tempo care se succed nefortat si neafectat. Riffuri tehnice si taioase marca Necrophagist se intrepatrund cu melodii ce acapareaza de la prima auditie; interludii cu efecte spatiale erup cu forta si pasiune in pasaje agresive sincere, momente de dezolare retinuta ghidata de tonurile chitarii acustice fuzioneaza cu solouri halucinante si nu mai putin bantuitoarele acrobatii si explozii ale basului, creand efectul scontat al unui haos emotional cosmogenetic.

Din punct de vedere vocal, diversitatea nu este naucitoare: Stephen Kummerer mizeaza, in mare, pe guturalele joase, ce nu-si pied insa din claritate, alternand cu guturale inalte, tipate ? la Schuldiner si chiar interludii de voce curata filtrata de efecte (de exemplu, Choir of Spirits sau Orbital Elements). M?nzner, desi nu s-a dezbarat de shreddingul tipic Necrophagist, demonstreaza o flexibilitate apreciabila, atat in compozitii, cat si si in executie; de mentionat, printre altele, armoniile si pasajele acustice de pe Orbital Elements.

Prezenta basului lui Thesseling se evidentiaza constant, printr-o contributie foarte variata si inspirata, atat din punct de vedere tehnic, cat si din punct de vedere dinamic, cu multe schimbari de ritm, explozii, %u201Dbizarerii%u201D ? la Cynic si momente solo. In fine, Grossman, format la scoala de viteza si precizie Necrophagist, are grija ca percutia sa se ridice la acelasi nivel. Cele 10 piese care constituie albumul Cosmogenesis pot fi ascultate pe situl formatiei: http://www.obscuracosmogenesis.com/.

( ) virtuozism tehnic infuzat de melodii acaparatoare; partituri coerente, inspirate sustinute de executii perfecte; contributia evidenta a basului
(-) nu le pot reprosa decat rarele momente de fragmentare si poate pasajele unde influentele Necrophagist sunt prea pregnante

G.A.S. Nota: 9.5