SARALEE - Darkness between

Am vrut sa fac si eu o introducere (of metalfan quality) dar dupa ce am invirtit problema pe toate partile, pina la urma m-am lasat pagubas.

Prima data am vrut sa incep cu colegii mei Nebelhexa si Skydancer care s-au ferit de acest album, dar trebuia sa continui prin a le da sau nu dreptate si nu am stiut daca sa le dau sau nu. Darkness between nu e ceva urit de care sa fugi ingrozit, dar nu e nici ceva dupa care sa fugi ca dupa ultimul metrou.

Pe urma am vrut sa incep plasind discul sub mottoul Mai simplu inseamna uneori mai bun, dar mottoul se aplica la mai putin de jumatate dintre piese. Adica nu ca restul ar fi mai complicate, vai de mine, ci ca sunt simple fara sa fie bune.

Pe urma am vrut sa zic iata (inca) o gasca de baieti chipesi din Finlanda, mai heavy decit HIM si mai soft decit Sentenced care vine sa preia si sa tina sus stindardul goth'n'roll, numai ca unele piese imi creeaza impresia ca mai degraba se agata de stindard decit sa-l ridice. Iata cu ce semtimente neclare incep aceste rinduri si tot la fel le si continui.

Totusi o chestie imi e clara, trebuia sa amintesc de SaraLee, fie si numai pentru prima melodie de pe Darkness Begins. Pot sa-i zic fara grija melodie, chiar daca are un tempo rapid si riffuri metalizate, pentru ca linia de voce capteaza atentia instantaneu si refrenul e grozav. Destul de aproape vine si Destination Unknown, alcatuita dupa aceeasi reteta (reteta e un termen determinant pentru acest album), ceea ce imi creeaza impresia ca momentele dinamice sunt si cele mai reusite. Pacat ca sunt cam putine, ratacite printre ritmuri lente care risca sa ramina doar un fond sonor nederanjant pentru alte activitati. Vocea e ok, dar nu straluceste, sunt doi chitaristi, dar pentru "complexitatea" si concentratia metalica a aranjamentelor era suficient unul singur, atmosfera e departe de a crea furtuni interioare in sufletele ascultatorilor, asa ca baza ramine asezata pe liniile melodice. Majoritatea sunt inspirate, bine cintate, dar nu au forta sa alunge monotonia. Si nici growlingul de pe ultima piesa nu o alunga, chiar daca e o surpriza, pina la urma placuta.

Una peste alta, un disc bunicel, cu atit mai bun daca esti ascultator de gothic si daca te gindesti ca e primul disc al trupei. Are citeva sclipiri si arata o trupa care se misca bine, dar calca prea mult in urmele celor care au umblat deja in zona. Pina la urma, cea mai expresiva piesa a albumului astuia e coperta.

Klawz Nota: 7