FREEDOM CALL - Dimensions

Sincer, nu ma asteptam din partea celor de la Freedom Call la nimic care sa rupa gura targului sau a tiparelor power metalului european atat de bine consolidat. Dar nici la un produs atat de slab ca Dimensions nu ma asteptam. Cred ca au baut apa (sau ce-o fi fost) dupa Hammerfall, ca e pe-acolo; dar macar aia se auto-copiaza, astia nici macar atat. Preiau, si nu in modul fericit si constructiv, pasaje de la deja consacratii Helloween, Blind Guardian si Rhapsody (of Fire), dar ajung si la neasteptatii Candlemass pe My Dying Paradise. Cred ca singurele piese care atrag cat de cat atentia sunt Blackened Sun si Mr. Evil, aceasta urmata de o balada ultra-neinspirata si banala, Queen of My World, cum sunt de altfel corurile, pasajele simfonice si refrenele de pe Demons Dance, Innocent World, Dimensions etc. Ca fundal sonor, albumul este unul placut, tocmai bun cand ai de lucru si vrei un pic de viata in jur. Dar de la a nu deranja urechile si pana la a scoate ceva valabil este o cale atat de lunga... Mi-ar placea sa cred ca scena power europeana mai are ceva de spus, chiar daca nu prin melodiosii, dar atat de monotonii, Freedom Call.
(+) melodios, fundal sonor placut, Mr. Evil
(-) zero barat la capitolul originalitate, monotonia si banalitatea omniprezente

Mad Nota: 6