ZYKLON - Disintegrate

Combinata nordica denumita Zyklon ne ofera un material al naibii de furios. Combinata pentru ca iata, daca Secthdamon si Destructhor, fosti colegi in mai putin populara Mirkskog, si-au legat mai mult destinele de Zyklon, Samoth s-a mai jucat la chitara si un pic la bas in Emperor, Gorgoroth, Burzum, Sayricon, Arcturus si Scum iar Trym, in Enslaved si Emperor, dar cu toba. Deci experienta la greu in black-death-ul bine distilat in fabrica de trupe a nordului.
La al treilea album de studio, Zyklon arata ca o trupa mai mult decat matura. Asta nu doar pentru ca membri sai sunt oameni cu vaste state de plata prin studiourile si casele de discuri norvegiene, dar si pentru ca trupa in sine pare acum foarte inchegata. Oricat nu sunt fanul metalului relativ extrem, nu pot sa nu apreciez in primul rand executia impecabila, tehnica perfecta si dinamica teribila a acestui album. Oricat nu pot intelege de ce niste muzicieni talentati si excelenti instrumentisti insista sa mearga pe o linie oarecum moarta, in care valoarea se exprima mai mult in km/h traforaj, in loc sa experimenteze muzical macar in stilul Arcturus sau Ihsan, nu pot sa nu remarc ca am de a face cu unul din cele mai bune albume de gen pe care le-am ascultat in ultima perioada. Adevarat insa, n-am ascultat chiar multe.
Nu seamana cu Emperor, sau o face foarte putin. Nu seamana decat foarte putin si cu Slayer, asa cum ziceau unii, decat oarecum pe unele parti vocale. Fara sa inventeze mare lucru, Zyklon isi propune sa ne faca praf cu shredding de senzatie si ritmuri pe masura. Se putea si mai bine, mai nou, dar n-a fost sa fie decat in mica masura. De fapt, asta e singura mea problema. Speram intr-o trupa mai fresh. A sunat un pic insa ca o trupa grabita, si la propriu si la figurat. Poate albumul viitor sa fie mai proaspat. Sau poate Emperor sa fie?

Cynyc Nota: 8