THE FALL OF TROY - Doppelganger

The Fall Of Troy ? Sorry, n-am jucat niciodata, dar ce neinspirat suna, gandeam eu. Cum am insa nativul dar de a descoperi trupe excelente si care sa placa tuturor in egala masura, am dat si peste aceasta formatie, cu look de garage band/underground punk, totul in invelis british. Si ca tot se vorbea undeva pe forum de matematica in muzica, iata ca The Fall Of Troy uimeste numai cu ecuatii peste ecuatii si calculele care sa te loveasca de la primele sunete. Adica suna ceas. Elvetian.

Confluenta de nebunii, daca ar fi sa caracterizez ce canta baietii astia si mai ales cum canta. Avem chitara de death technic, daca imi este permisa analogia, voce de alternativ si metalcore (una peste alta, chiar si heavy cateodata), tobe sacadate exact la timpul lor, ruperi de ritm "meshuggiene", vibratii pro si solouri contra, toate atent dispuse de-a lungul celor 11 piese cu nume funny. Am uitat, avem progressive domne, la tot pasu, cu tot ce implica acest lucru, si anume ca nu stii la ce sa te astepti dupa o nota, sau daca ce ai auzit e de fapt ce a fost cantat.

De-a lungul celor peste 45 de minute, chitara lui Erak da cu shredul efectiv, dar atunci cat trebuie si cum trebuie, ca sa nu zic unde trebuie, virtuozitatea acestuia fiind incredibila. Toba stie si ea cand sa se opreasca, pentru niste pauze binemeritate din avalansele de tehnica si paratehnica prezente la tot acordul. Bass-ul pe unele piese (ca Wacko Jacko) are parti tari de tot, Ward parca spunand ca mai e si el p-acolo. Despre piese nu va mai spun, pentru ca nu mai are rost; la toate se aplica simpla enumerare de mai sus.

Am aflat si ce canta acest grup instrumental. Ei bine, practica un progressive hardcore, in care si alternativul se simte bagat in seama. Tot nu imi iese din minte imaginea trupei intr-un garaj, la ei acasa evident, in care isi canta, virtuoz, doru, aceasta pana cand vine mama unuia sa ii cheme la masa. Ascultati The Fall Of Troy !

Tom Nota: 9.5