PARAMAECIUM - Echoes from the Ground

Am sa incep aceasta cronica de disc prin a va spune ca nu am gasit niciunde componenta exacta a trupei, nici macar in nota biografica ce insoteste promo-ul. Am cautat destul de mult, insa internetul, alta data salvator, s-a dovedit neputincios in privinta australienilor de la Paramaecium. Acestia au si un sit oficial ( http://www.paramaecium.com ) insa totul se invarte in jurul lui Andrew Tompkins, figura principala din aceasta trupa.

Cu o activitate intinsa pe mai mult de un deceniu, Paramaecium se afla la al patrulea album, consacrandu-si statutul de pionieri si promotori ai doom-deathului clasic. Daca in numarul trecut al revistei vorbeam de Draconian ca fiind exponentii genului doom-death modern, Andrew Tompkins ramane fidel sunetului greu, gajait aproape, plin de angoasa si tristete.

Rifurile sunt extrem de apasatoare, cu greu ajungandu-se la un ritm mai in forta, mai agresiv. Insa agresivitatea se trage din growl-urile lui Andrew, in antiteza cu soprana invitata pe album, Tracy Bourne si cu tanguirile triste ale violinei, unul din atuurile grupei, in opinia mea. Din pacate, nu toate piesele au voce feminina sau violina, cazand intr-o "apatie componistica", un exemplu fiind Over The Sea , o piesa care nu imi trezeste absolut nici un interes, fiind aproape la fel de la un capat la altul, o monotonie cum rar am mai intalnit, singurele pasaje mai interesante fiind cele in care Andrew se hotaraste sa cante si cu o voce grava, in genul lui Aaron de la My Dying Bride, acum multi ani si multe albume.

Productia este buna, un minus tobelor, aflate putin cam in spate. Poate ca nu am fost eu in dispozitia necesara pentru a ascult un album de asemenea factura, mi s-a parut insa extrem de monoton si simplist in exprimare.

SkyDancer Nota: 6