KAMELOT - Ghost Opera

Cum se poate depasi oare un standard pe care l-ai impus chiar tu? In cazul Kamelot raspunsul ar trebui sa ni-l ofere noul album Ghost Opera, care din nefericire nu reuseste sa se ridice la nivelul stabilit de The Black Halo. Chiar daca elogiile si aprecierile din partea presei de specialitate nu  se mai opresc, am impresia ca provin mai degraba din inertia al carui motor este The Black Halo, caci la o analiza mai atenta Ghost Opera paleste in comparatie cu precedentul la fiecare capitol. Este primul album neconceptual dupa mai multi ani iar acest lucru se simte, piesele nu mai au aceeasi coeziune, nu mai sunt legate de liantul subtil prezent pe Halo sau Epica. In plus, Ghost Opera da senzatia ca americanii au incercat sa recicleze pana la saturatie formula de succes a piesei The Haunting, toate compoztiile par sa transpire ideea de hit, cauta cu disperare si cu orice pret sa fie cat mai catchy. Rezultatul nu este insa de cele mai multe ori cel scontat, astfel ca piesele sunt diluate, nu au acea scanteie care sa le faca memorabile si cel mai grav, nu mai exista prea multa diversitate astfel ca discul devine plictisitor spre final.  Nu ma intelegeti gresit, daca Ghost Opera nu ar fi purtat semnatura Kamelot, probabil ca recenzia de fata ar fi inclinat sensibil balanta in favoarea albumului. Asa insa, asteptarile au fost  mult prea mari ca Ghost Opera sa fie considerat satisfacator.
(+): productie foarte buna, prestatia lui Khan, piesa Rule The World
(-): compozitii "doar" decente, lipsa diversitatii

Dragos P. Nota: 8