GREAT WHITE - Great White

Un disc care suna a Great White, fara doar si poate, dar un sunet mai nerafinat fata de ce aveau sa cante baietii cu cativa ani mai tarziu, in perioada “de glorie”. Ghilimelele sunt pentru publicul romanesc, pentru ca am impresia ca in occident a fost o trupa mai mult apreciata (si nu ar fi nicicum singurul caz).

As indrazni sa spun ca este un album aliniat altor productii ale vremii. Compozitiile clar tributare NWOBHM, fara de influente blues (care aveau sa apara mai incolo), un sunet brut care, pana la urma, nu doar ca defineste prima parte a anilor ’80 in rock, dar poate ca e mai placut urechii, macar comparativ cu majoritatea productiilor de azi, pline de sintetizatoare, calculatoare si tot soiul de photoshop-uri audio.

Ar putea fi pe placul unor nostalgici (dar nu neaparat doar pe al lor). Dead End si Out of the Night amintesc de perioada veche Motley Crue, prin riffuri si compozitie, in vreme ce No Better than Hell si On Your Knees se duc catre Judas Priest. Substitute parca a fost compusa de Dee Snider (si pe alocuri chiar si interpretata de Twisted Sister). Nu vreau sa zic ca este un album fara pic de personalitate, ma indoiesc ca baietii s-au “inspirat” de prin curtile vecinilor. Care vecini, e drept, aveau gaini mai grase pe atunci, dar nici asta, a californienilor astora nu e chiar pui de gostat, dovada sunt si cel putin cele doua oua, sa ma ierte cuconetul, recte Hold On si Bad Boys, sclipiciul albumului.

Acuma ca am debitat destule prostii, sa spun si una mai onesta: daca vi-e dor de un “album vechi, cu patina”, in loc sa reascultati a “n”-a oara nu stiu ce altul, luati-l p-asta.

Cristake Nota: 7.5