SCAR SYMMETRY - Holographic Universe

Pitch Black Progress a fost, cel putin pentru mine, unul din albumele de referinta ale anului 2006, un disc care a propulsat Scar Symmetry in categoria celor mai promitatoare trupe ale metalului scandinav. In acelasi timp insa, un album atat de valoros a trasat pentru cei 5 suedezi niste standarde pe care sunt condamnati nu numai sa le atinga cu fiecare produs, dar sa le si depaseasca.
Holographic Universe, noul lor opus, reuseste in mare masura sa se ridice la nivelul precedentului album, fara insa a-l depasi. Cum era de asteptat, suedezii raman fideli conceptului cu care au pornit la drum in 2004, acela de a crea piese care sa nu fie limitate sub nicio forma de bariere sau etichete stilistice. 
Ca sound general, Holographic Universe nu se deosebeste radical de  Pitch Black Progress, dar exista doua diferente majore: vocea clean a lui Christian Älvestam este prezenta in doze mult mai consistente, iar latura progresiva pare ca a capatat un avantaj in fata metalului agresiv. Noutati care nu sunt neaparat rele, doar ca Scar Symmetry sunt pe punctul de a pierde tocmai balanta ingenioasa intre brutalitate si melodie, care face muzica lor atat de speciala.
Atu-urile albumului sunt evident acrobatiile vocale ale lui Christian (care se traduc intr-o diversitate incantatoare la nivel vocal) si creativitatea uimitoare a chitaristilor. Holographic Universe abunda in riff-uri si solo-uri inspirate, puse in valoare de o productie perfecta.  Ruperile de ritm, schimbarile bruste de tempo, structurile compoztiionale imprevizibile, dar si refrenele “catchy” fac deliciul acestui album si invita la ascultari repetate.  Toate cele 12 compozitii suna foarte bine in contextul albumului si pe fiecare poti gasi o linie melodica sau un pasaj care sa te impresioneze, dar Fear Catalyst si Ghost Prototype II (Deus Ex Machina) sunt compozitiile care imi plac cel mai mult. Totusi, principalul repros pe care il fac celor de la Scar Symmetry este faptul ca nu au incercat sa experimenteze mai mult, sa se indrepte si catre alte zone muzicale. Suntem insa de abia la albumul numarul 3 din cariera suedezilor asa ca sunt convins ca mai au destul timp sa o fac in viitor.
(+)  originalitate, talentul si creativitatea chitaristilor, vocea lui Christian Älvestam
(-) hibrid stilistic prea aproapiat de Pitch Black Progress, se putea experimenta mai mult

Dragos P. Nota: 9