MISANTHROPE - IrremeDIABLE

   Al noualea album al francezilor de la Misanthrope, primul conceptual, e bazat pe viata si opera scriitorului Charles Baudelaire. Inca de la primele acorduri, am avut cumva senzatia ca albumul promie dar si ca e ceva in neregula cu el.
   Pe parcurs, mi-am dat seama mai repede de ce e ceva stramb cu IrremeDIABLE. In pirmul rand, productia e ceva mai subtirica decat fata de media trupelor de gen pe care le-am ascultat in ultima perioada, lipsindu-i mai ales dinamica unei masterizari bune. Apoi, pe alocuri, am impresia ca vocea e serios fortata, desi s-ar putea ca necesitatile de pronuntie ale limbii franceze sa-l oblige pe De L'Argilière la niste eforturi mai mari decat ar fi normal de exemplu in engelza. In al treilea rand, chitara mi se pare extrem de simplista cu anumite ocazii, cand se simte lipsa unor riff-uri bune sau a unei a doua chitari.
   Pe de alta parte insa, exista si destule momente de virtuozitate in materie de chitara care contrabalanseaza situatiile anterior descrise. Sectia ritmica exte in continuare probabil marele atu al trupei, mai ales unele executii ale lui Gaël Feret la tobe fiind exceptionale. Albumul are mult nerv, destule momente de blastbeat peste armonii intotocheate sau solouri dar si pasaje de balans, unde insa productia fura un pic din calitatea pasajelor.
   Insertiile de pian (vezi Les Limbes sau Prodigalite) contribuie serios atat la caracterul divers al albumului cat si la contruirea unei atmosfere deosebite, potrivite  mijlocului secolului 19, in care a trait Baudelaire. Continuitatea in atmosfera si maniera unitara de a compune fac din IrremeDIABLE un album omogen fara a fi insa limitat, progresiv, avangardist dar paradoxal si un pic 'clasic', una dintre cele mai bune realizari ale trupei.

(+): compozitie, atmosfera, pian, sectie ritmica
(-): pe alocuri vocea, unele pasaje de chitara, productia

Cynyc Nota: 8.5