CIRCUS MAXIMUS - Isolate

Chiar daca respecta normele de complexitate ale prog metalului, muzica de pe Isolate este si surprinzator de spontana, etalindu-si influentele fara nici o jena - Dream Theater (Images and Words), Queensryche (Operation: Mindcrime), Conception (sau, ma rog, pentru cine nu ii stie, sa zicem Kamelot), ceva Rush, ceva Van Halen... Tot la fel de surprinzator este si faptul ca asemanarile nu sunt deloc deranjante, ci apar mai degraba ca un fel de prelucrari ale celor mai bune momente din prog metalul melodic de la final de ani 80 si inceput de 90, ceea ce ii plaseaza pe Circus Maximus in descendenta unor trupe grele. Pozitie pe care o onoreaza lejer si fara trac. Balansul intre tehnica si feeling, melodie si agresivitate  e magistral potrivit, mai ales in prima jumatate a albumului, unde sunt vreo 5 potentiale hituri, unul mai seducator decit altul. Demonstratiile de virtuozitate nu imping decit rar piesele dincolo de cinci minute, dar asta nu inseamna ca sunt neglijate, exista chiar si o instrumentala pe disc. Dar in prim plan sunt melodiile liniilor vocale, magistral interpretate de Mike Eriksen, un tip cu o inzestrare si un talent care amintesc de Geoff Tate la tinerete. Din pacate, piesele mai lungi (bine ca nu-s decit 2) nu reusesc sa mentina interesul atit de rasfatat de prima parte a discului.

(+) melodii extraordinare, voce pe masura, talent compozitional si instrumental cu carul
(-) piesele lungi

Klawz Nota: 9.5