CANDLEMASS - King of the Grey Islands

Cei de la Candlemass s-au mai descurcat fara Marcolin si inainte, asa ca speram sa nu fie probleme nici pe noul album, mai ales ca inlocuitorul este Robert Lowe (Solitude Aeturnus, alt pilon solid al scenei doom). Nu m-am inselat, pentru ca King of the Grey Islands este un clasic Candlemass, un album greu, care vorbeste despre depresie, anxietate, sinucidere, disperare, sentimente antisociale %u2013 totul intr-o atmosfera apasatoare de la un cap la altul. Nu lipsesc nici riff-urile heavy, nu la fel de multe totusi ca pe precedentul album, nici solo-urile inspirate, sectia ritmica reprezinta mai mult decat un suport, clapele accentueaza dramatismul, iar vocea are un timbru deosebit care completeaza frumos instrumentele. Preferta mea este Man of Shadows, dar foarte reusite sunt si Clearsight (ceva mai rapida), Embracing the Styx (cu niste versuri superbe) si Of Stars and Smoke (mica bijuterie doom), iar reinregistrarile clasicelor At the Gallows End si Solitude fac din editia digipack un must-have pentru un ascultator de sonoritati doom (dar nu numai). King of the Grey Islands este un album care trebuie nu numai ascultat, ci si simtit.
( ) album foarte inspirat, apasator, marca inregistrata Candlemass
(-) desi bun, nu este la fel de bun ca si Candlemass

Mad Nota: 9