DAS ICH - Lava

Iata ca a venit si randul meu sa va prezint o bucatica din gothicul german. Una din cele mai cunoscute formatii de acest gen, atat in Germania si Europa cat si in America, Das Ich reprezinta creatia lui Stefan si Bruno, proiect inceput in 1989 de catre cei doi.

Primul meu contact cu Das Ich a fost atunci cand au realizat proiectul Die Liebe cu Atrocity, in 1995. Dupa auditia lui Calling the rain, eram curios cum suna celalalt proiect al deatherilor germani, despre Das Ich nestiind mai nimic. Surpriza a fost totala, mai ales ca am inceput cu videoclipul, unul de mare efect si senzatie. Trebuie sa recunosc ca am fost izbit de uratenia lui Stefan Ackermann, rar mi-a fost dat sa vad o "faptura" atat de "dezorganizata" fizic. Dar cum nu aspectul acesta primeaza in muzica, am dat atentie albumului si am fost incantat.

La aproape 10 ani de la prima ascultare, iata-ma cu albumul Lava rasunand in casti, nestiind daca sa va impartasesc sau nu ceea ce cred eu despre curentul gothic in general. Dupa parerea mea, goticul se imparte in doua mari curente: cel englezesc si cel nemtesc. Caracteristic pentru ambele este fara indoiala atmosfera creata prin muzica, insa de aici incolo cararile se despart. "Englezii" se bazeaza pe chitari foarte mult, pe solouri si rifuri cand apasatoare cand melodioase si nu in ultimul rand, pe vocile semi-guturale. "Germanii" exploreaza insa un alt teritoriu, conceptul de gothic pentru ei ingemanand mai mult experimentele pe sintetizator si apropierea de zona electro/industrial.

Das Ich reprezinta cu siguranta promotorii gothic/industrial/electro/dark-wave-ului german, albumele lor fiind pline de samplere, beat-uri si mult sintetizator, parand mai degraba o muzica de club pentru o ureche neavizata. Pentru prima oara in istoria Das Ich (conform unei declaratii de pe situl oficial), trupetii vorbesc despre lupta dintre rationament si dragoste, ura, lacomie, etc, toate acestea doar pentru a intelege fiinta umana.

Bruno Kramm nu se dezminte, albumul fiind foarte atmosferic, cu multa rautate pe voce, de cele mai multe ori intr-un ritm alert, cu o usoara tenta simfonica. Trebuie sa recunosc ca vocea lui Stefan este excelenta, iar limba germana este cum nu se poate mai potrivita pentru acest gen de muzica.

Un stil dealtfel destul de greu de descris si interpretat, insa albumul imi place, canalizeaza energiile din mine, strigatele de lupta intr-o limba total necunoscuta mie scotand la iveala sentimente si trairi pe care nu le pot avea ascultand formatiile clasice de rock, bazate pe rifuri si multa chitara. Desigur, dupa doua trei ascultari ale albumului mi se face doar de un My Dying, Anathema sau Paradise Lost, dar asta este deja alta poveste.

Piese favorite: Uterus, Fieber.

SkyDancer Nota: 9