SIGNAL - Loud & Clear

Din cand in cand, omul are surprize. Cum ar fi la ouale Kinder, de pilda, cea mai mare surpriza ar fi sa nu fie nici o surpriza inauntru. Uite asa si consumatorul de „muzica moderna”, uneori pune la gramofon un disc despre care nu prea are habar. De regula, muzica e OK sau mediocra (daca e proasta, omul deja arunca discul cat colo), totusi daca nu are ceva catchy pentru urechea lui subiectiva, dupa doua, trei piese, melomanul nostru se trezeste jucand table sau tetris, mazgalind ceva pe un colt de servetel sau, pacatele mele, facand amor.

Dar uneori te paleste norocul si acel disc despre care nu ai habar te loveste rau, intra in tine cu talpa inainte si cu coada pe sus, semet si dat naibii. Pentru amatorul de rock melodic si AOR, acest „Loud & Clear” e tocmai genul asta de album. Melodie multa, tematica aproape exclusiv axata pe ceea ce se cheama dragoste, piesele cu lipici si cu personalitate – adica nu seamana intre ele precum fiii Vrancioaiei. Iar vocea lui Free e de zile mari, facuta pentru chestii cu melodie si sentiment. Si cand zic Free, nu o fac pentru ca sa ma trag de sireturi, ci pen’ca, sa am iertare, pe album era Mark, iar acum e Marcie. „He’s a Woman, She’s a Man”, cum bine atentionau domnii aceia de la Scorpions. Dar fiecare e liber sa foloseasca toileta cum doreste, asa ca sa nu ne bagam in mondenitati mai mult decat este cazul.

Cred ca e greu sa vorbesc de niste „varfuri” ale albumului, mai ales ca nici nu ma dau in vant dupa alpinism. Ba mai degraba prefer poalele, iar cine crede ca ma gandesc la prostii, da, are dreptate. Dar nici poale n-are „Loud & Clear” asta. Nu exista piesa spre care sa poti arata cu degetul si sa zici ca e cea mai slaba. Si nici daca e vreuna cea mai cu mot nu stiu. Personal, parca as inclina nitel spre „Arms of a Stranger”, „You Won’t See Me Cry” si „Go”.

Revenind nitel la mondenitati, ca poate mai lectureaza si fete pe acilea (sanchi fratilor, ca daca noua nu ne placeau mondenitatile, nici in ziua de azi nu am fi stiut despre Maria Tereza si echitatie), spun cu mare mahnire la basca faptul ca, pare-se, casa de discuri la care s-a reeditat albumul (cu remixare si alte briz-brizuri) ar vinde zilele astea in mod cam ilegal albumul, in sensul ca nu au acordul doamnei Mark Free ca sa o faca. Iar asta, cred eu, inseamna ca nu cotizeaza paralele cuvenite catre dansa, altminteri de ce s-ar opune?! (Intrebarea e retorica si e nepoliticos sa raspundeti la de astea). 

Oricum, ca sa nu mai lungesc pelteaua, nu sunt convins ca din cauza alora de la Krescendo Records nu se gaseste albumul, fie el „la prima mana” sau reeditarea, la supermarket la noi. Dar mai e site-urile alea cu vanzari pe internet, nu dau nume ca sa nu fac publicitate mascata, fara sa imi iasa de un rachiu, adica. Si, pentru cei care la piata „doar gusta” telemeaua, nu trebuie sa va invat eu ce sa faceti cu internetul, pc-ul si boxele ca sa ascultati „Loud & Clear”.

Cristake Nota: 9.5