JON OLIVA'S PAIN - Maniacal Renderings

Intr-o seara am readus in playlst acest nou album Jon Oliva's Pain. Imi placuse mult si aveam chef sa-l ascult pe tot din nou. Si apoi, intrand pe net pe acordurile Through The Eyes Of The King, prima piesa de pe Maniacal Renderings, am realizat ca albumul nu avea o cronica si m-am decis sa scriu cateva randuri. Nu pentru ca trebuia sa iasa la numaratoare, ci pentru ca e chiar pacat ca albumul asta sa nu fie mentionat. Si imi permit sa sustin ca cei care nu l-au ascultat dar le-a palcut vreodata Savatage, trebuie sa puna mana pe acest album.
Albumul imi aminteste de Savatage-ul anilor '80si asta se datoreaza nu numai manierei in care Jon Oliva l-a gandit acum, ci mai ales manierei in care el si Chris compuneau impreuna acum aproape 20 de ani. Povestea zice spune ca Jon a gasit anul trecut o sedie de inregistrari cu el si Chris, pe care le-a folosit ca punct de pornire pentru album. Si se cam simte.
Doua lucruri definesc albumul si-l apropie de perioada pe care am tot mentionat-o. Primul il reprezinta maniera in care e lucrata chitara. Avem riffurile grele si intortocheate (cateva absolut de exceptie), combinate cu pasaje ample si cu momente de virutuozitate deosebita. Ba chiar cateva solo-uri mi s-au parut absolut senzationale, combinatia de tehnica si melodie fiind impresionanta.
Al doilea lucru: vocea. Si chiar daca Jon isi arata pe alocuri varsta si obezitatea, interpretarea e inca una extrem de versatila. Dar daca asta nu-i poate mare lucru, aranjamentele vocale fac toti banii, fie ca sunt strofe urlate din gat, fie ca avem pasaje corale sau dublaje ample, fie ca ascultam celebrele dialoguri cu tenta de opera.
In rest, o fundatie solida din care clapa iese doar usor, pentru a mai amplifica amtosfera, fie ca auzim acelasi pian a-la Savatage, fie ca ne ofera momente de hammond.
Cu mentiunea ca vreo 2 din piesele mai soft nu-mi spun totusi mare lucru, exceptie facand Timeless Flight, albumul e captivant si bogat in elemente muzicale ale caror influente se intind peste mai bine de 2 decenii. Si ce mai conteaza, poate, e ca are acel feeling al unui album cantat cu mare pasiune.

Cynyc Nota: 9