LEVIATHAN - Massive Conspiracy against All Life

Hellraiser: Nu au absolut nimic de zis. Este un album penibil. Nici sub binecunoscuta eticheta care mascheaza productiile de black metal de doi bani, "raw", nu-l putem adaposti.

Are o voce ridicola, din gat, data mult in fundal, tobele sunt de un nivel foarte slab. Niste clape timide incearca cu greu sa participe, din cand in cand, la atmosfera chinuita. Chitarile sunt palide rau si 95% copiaza cam ce faceau si mai marii genului pe la inceputuri. Apar si niste "solouri", ce suna ca franele unui tren. Nici daca adaugam un decor cu lupi cu ochi rosii, alergand la -48 de grade Celsius, printre copacii dezgoliti, de pe cel mai incetosat munte din Norvegia, nu reusim sa-l scoatem.

Cel mai slab album al anului. Enervant, nota 3.

Hell9level: Din cate stiu eu, nenicul asta de la Leviathan, Wrest pe numele lui e de fapt chiar Leviathan, unde el centreaza-el da cu capul. Albumul de fata, desi prea lung dupe parerea mea, contopeste multe lucruri bizare, incepand de la raw black metal ca la mama lui, pana la sunetul cu iz de industrial/noise, ceea ce-i da si aerul de overproductie, lucru pe care desi il vad cu minus prin asociere cu tema de baza, trebuie sa recunosc ca-i da o anumita savoare.

Pe mine m-a prins albumul, printre altele, si pentru faptu ca este tare neprietenos si foarte sumbru fara a o da in siropuri diverse, asociate in general cu depresia. E mizantropic si rece ca un congelator de morga, si in ceea ce ma priveste il prefer altor productii de gen aditivate cu poezii ieftine de pe vremea barzilor.

Piesa mea preferata este Receive the World, iar pentru munca depusa cu rezultatul drag mie, dau nota 9.

Judasrising: Albumul asta mi-a placut mult la prima auditie, aprope deloc la a doua si foarte mult la a treia. A patra oara nu-l ascult ca s-a facut frumos afara si n-am chef de peisaje muzicale bolnave din mintea lui Wrest. O sa zic doar ca, desi e la fel de mizantropic, intens si opresiv ca precedentul Tentacles Of Horror, Massive Conspiracy Against All Life mi se pare ceva mai accesibil, probabil din cauza melodiilor subtil infuzate ici colo in zidul de sunet si a pasajelor ambientale mai reusite.

Performanta vocala a lui Wrest e din nou excelenta, omul e clar unul din cei mai versatili vocalisti de metal extrem. Muzica e complexa si originala, iar cateva sporadice influente emperorice (Receive The World), deathspellomegiene (Made As The Stale Wine Of Wrath) sau blutausnordiste (Vulgar Asceticism) adauga la farmec si in plus ma conving ca Wrest are gusturi bune.

Leviathan nu e pentru toata lumea si nici nu merge ascultat oricand, dar, in starea potrivita, musca la fel de adanc ca si cei mai mari monstri extremi. Nota 9.

Prowler: Ma bag si eu ca musca in ciorba si zic ca odata ce am intrat in starea de blec trv, albumul mi s-a prezentat ca evil si sinistru, asa cum ii sade bine oricarui album de black metal. Ca sound, nu e genul meu preferat, dar pot sa zic ca mi-a placut mai mult decat ultimul Xasthur de exemplu. Nota de neavizat, 8

VOX FORUMI Nota: 7