NORTHER - N

Incepand cu Till Death Unites Us am inceput sa imi pierd speranta ca Norther ar mai fi capabili sa realizeze un album deosebit.  EP-ul No Way Back, lansat anul trecut, nu a facut decat imi adanceasca temerile, desi pe alocuri existau semne ca lucrurile s-ar putea schimba oarecum in bine. Ca nu a fost sa fie asa ne arata cel mai recent produs al finlandezilor, intitulat deosebit de inspirat N. Baietii nu au stralucit niciodata la capitolul imaginatie, dar sa te apuci sa iti numesti albumul cu litere este putin cam mult chiar si pentru ei. Macar sa fi fost insa aceasta singura problema a albumului. Din pacate discul  sta sub semnul reciclarii de idei si sufera de monotonie cronica, astfel incat iti piere cheful sa il asculti pana la capat incepand cu piesele 5 sau 6. Senzatia de déjà vu este puternic accentuata de folosirea excesiva a vesnicii combinatii melodie-agresivitate, de structurile fortat cacthy si refrenele insipide. Se prea poate ca Norther sa fi scapat de eticheta de clona Children of Bodom, dar, din nefericire, nu au inlocuit-o cu nimic. Nu se poate ca cea mai inspirata compozitie din prima parte a albumului sa fie o piesa veche, reinregistrata in registrul unui tempo mai alert (Frozen Angel). Paradoxal, albumul da semne ca isi revine din letargie  tocmai la final, o data cu piesa If You Go,  o compozitie neobisnuita in contextul albumului, bazata pe ritmuri lente si pe contrastul intre growl si vocalize clean. Se pare ca Ranta a invatat sa cante, iar incercarile sale de pe aceasta piesa  arata un progres semnificativ la nivelul interpretarii vocale.  Alaturi de cateva solo-uri mai acatarii si modului in care sunt integrate clapele in scheletul pieselor, vocea lui Ranta ramane singurul aspect pozitiv al unui album care mai bine nu ar fi fost lansat.
(+) piesa If You Go, cateva solo-uri, vocea lui Ranta
(-) compozitii inspide, repetitiv, plictisitor, coperta de o hidosenie aparte

Dragos P. Nota: 6.5