
MOONSPELL - Night Eternal
![]() |
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 16.05.2008 CASA DE DISCURI: SPV 8.5
NOTA METALFAN: 8.9
NOTEAZA ALBUM: 19 voturi
Top 2008: #7 |
Moonspell ![]() Componenta: Fernando Ribeiro - voce Ricardo Amorim - chitara Pedro Paixao - clape, chitara Aires Pereira - bas Mike Gaspar- tobe |
TRACKLIST: 01. At Tragic Heights02. Night Eternal03. Shadow Sun04. Scorpion Flower05. Moon in Mercury06. Hers Is the Twilight07. Dreamless (Lucifer and Lilith)08. Spring of Rage09. First Light |
Nu stiu daca faptul ca anul trecut portughezii de la Moonspell au cautat in cufarul cu vechituri si le-au aranjat sub forma Under Satanae sau pur si simplu aceasta a fost evolutia naturala, cert este ca au revenit cu un album apropiat in destule privinte de Wolfheart si Ireligious. Evident productia este una excelenta si nu stau deloc prost la idei noi, ca sa nu mai spun ca se vede maturitatea muzicala in modul solid in care sunt scrise piesele; atmosfera insa sta in zodia primelor albume, fapt simtit din primele momente din At Tragic Heights – excelenta piesa de debut care te invaluie mai intai cu sunetul oriental, ca apoi sa te loveasca cu acea furie aflata la radacinile Moonspell. Aceeasi alternanta de agresivitate aproape extrema, din zona death/black, cu pasajele sensibile gothice se regasesc pe Night Eternal, vocea deosebita a lui Ribeiro urmand aceleasi registre. Shadow Sun se numara printre preferatele mele personale – atata forta si furie orchestrate pe scheletul gothic, rezultand o ambianta misterioasa si cutremuratoare; a doua piesa care mi-a ajuns pana in adancul sufletului a fost Moon in Mercury, rea, cruda, melodioasa si care m-a prins fara drept de apel. Intre cele doua se afla una din cele doua exceptii in ceea ce priveste intrepatrunderea stilurilor, ramanand in aria gothica: Scorpion Flower, ce beneficiaza de seducatoarea prezenta a lui Anneke van Giersbergen (Aqua de Annique, ex-The Gathering) si care va fi considerata de unii prea comerciala, iar de altii cea mai buna piesa scoasa vreodata de portughezi; a doua piesa plasata strict in registrul gothic este Dreamless, mica bijuterie melodioasa si melancolica. Riff-uri demente si catchy, linii vocale osciland de la growl la clean, atmosfera intunecata si apasatoare sustinuta de clape, sectie ritmica asemena unui tanc regasim si pe Here Is the Twilight si Spring of Rage, iar vocile cuminti din fundalul First Light contrasteaza cu vartejul chitarei si cu prezenta carismatica a lui Ribeiro. Nu stiu daca produsul de fata este cel mai bun marca Moonspell, dar cu siguranta este printre cele mai bune si aduce un aer de prospetime reusind insa sa fie recognoscibila din primele clipe semnatura trupei. (+) compozitii solide, atmosferice, catchy, sunetul propriu si proaspat
Mad
![]() |





urari de bine celor care au crezut k moonspell nu vor mai suna ca pe vremuri. Moonspell Rulz!!