SADUS - Out for Blood

Saraca recenzia asta, de cand asteapta sa vaza lumina tiparului… si nenea redactorul nu da nici un semn in aceasta directie. Adevarul este ca pentru fiecare dintre ultimele cel putin 3 update-uri, subsemnatul a avut de disecat Out of Blood. Ceva nu s-a legat.     

Imi vine sa pic in minunata capcana a alcatuirii unei istorii ad-hoc a trupei dar n-am sa o fac. O sa iau Sadus-ul asta drept ce este si nimic mai mult. Ca pe o palma primita fara motiv de cine stie unde si al carei ecou inca imi vibreaza pe obraz.    

Cum e discul asta? Pai in primul rand retetar. Suna ca in vremurile bune si nu incearca nici un moment sa se dea drept ce nu este. E un soi de thrash cu turatia data mai incet pe alocuri, cu un pic de poleiala techno pe ici pe colo (caci doar vorbim despre Steve DiGiorgio), pedala dubla, voci muscate, bas scos in fata la greu, breakuri de tot soiul, ba chiar si putintele claviaturi “de design”, aruncate de control in context de acelasi Steve.     

Daca s-au mai facut discuri de genul asta? Probabil ca da. Daca m-a dat peste cap iremediabil? A, nuuu. Daca imi place? Imi place destul de mult, pentru ca e facut din suflet, fara pretentii exagerate si merge fix acolo unde trebuie. Un fel de punct ochit, punct lovit, asa cum a procedat trupa si cu vanosul Elements of Anger si cu mai vechile lui surate, veninosul Swallowed in Black sau obsesivul Chemical Exposure.      

Tehnica exact atat cat trebuie si poate un pic peste, agresivitate si aciditate pe voci, o sectie ritmica balansata si echilibrata si chitareala multa si melodioasa, pentru a nu se pica in capcana vreunui thrash asa zis “de bulan”, accelerat si grabit, cu voci latrate si o atitudine neprietenoasa.     

Titlul a fost foarte inspirat si intr-adevar, americanii ies la suprafata dupa aproape un deceniu, gata sa iti ia sange. Si nu o fac cu de-a sila, ci cu acordul tacit al posesorului. Sangelui, ofcors.      

Mai multe nu va zic pentru ca si asa imi e teama ca atat de tarziu am iesit la rampa cu recenzia asta, incat nu va ma folosi nimanui. Nici macar mie. Poate doar pentru palmares, cand m-oi lauda nepotilor: Vedeti, tata, ca am avut comprehensiune asupra fenomenului thrash?

Sake Nota: 8.5