RUNNING WILD - Port Royal

Intr-o buna zi, pe la jumatatea anilor ’90, am auzit si piesa Conquistadores atunci cand Mihai Pahontu, Mihai Orzan, sau un baiat ce isi zicea Alex, ma incantau zi de zi, dimineata de dimineata pe frecventele Fun Radio-ului din Bucuresti. Amuzant este ca, de fiecare data cand o ascultam nu reuseam sub nici o forma sa retin cine canta melodia, fie ca eram derutat de numele ciudat al piesei, fie ca era prezentata doar inaintea difuzarii, nu si la terminarea ei. Dupa ce Fun Radio a rupt-o cu metalele (din cauza legii drepturilor de autor), am ramas cu buza umflata multa vreme, fiindca piesa mea preferata all time la acea data, era o necunoscuta pentru mine. Astfel, in toata acea perioada unicul meu scop a fost sa mai aud o singura data acea piesa, si sa aflu, desigur, cui apartine.

Marele meu noroc a fost Lenti Chiriac, cu al sau Studio Rock, cand a prezentat aceasta piesa undeva prin anul 1998. Odata cu primele acorduri de bas mi-am dat seama instantaneu despre ce e vorba, moment in care Gloria mea a atins cel mai inalt volum din toata istoria ei. Nu pot sa descriu in cuvinte bucuria ce am avut-o in suflet... Asa ca, din acea clipa, urmatoarea mea tinta a fost sa imi procur cat mai repede acest album. Din pacate a mai trecut un an si ceva pana cand, in sfarsit gasisem albumul la baietii de la anticariatul din fata Universitatii. Chiar si asa, acea caseta, a fost ascultata si paraascultata de zeci si zeci de ori.

Cam asta a fost povestea mea despre acest material, unul cu totul special pentru mine, tocmai din motivul prezentat mai sus. Se pare totusi ca este un album special inclusiv pentru Rolf, intrucat, conform Wikipedia, s-a vandut pana in prezent in aproximativ 1.800.000 de exemplare in intrteaga lume. Iar fanii trupei, in marea lor majoritate, considera Port Royal ca fiind cel mai bun produs Running Wild.

Despre muzica prezenta pe acest album nu sunt multe de spus. In acea vreme ii spuneam “speed nemtesc”. Acum e si mai simplu: heavy metal! Rolf Kasparek se prezinta la randu-i cu o maniera deosebit de placuta de a face chitara, atat la capitolul solouri cat si la rifuri, care este acompaniat de alti trei baieti extrem de entuziasti, ce isi aduc foarte serios contributia muzicala. Din punct de vedere al textelor, acest material ne vorbeste in mare parte despre acei pirati din perioada inchizitiei, care faceau tot felul de dracovenii in numele lui Dumnezeu. Nu pot sa nu remarc totusi piesa Final Gates, una instrumentala, care este condusa de chitara bas, intr-un mod unic pentru acest gen muzical. Hitul albumului, Conquistadores, are si un videoclip ce se spune ca la acea data a fost foarte difuzat pe MTV la Headbanger’s Ball. Warchild este singura piesa bazata pe o poveste “din zilele noastre”, cu un tempo ridicat si alert pe toata durata ei. Uaschitschun este o melodie foarte respectata pentru tot ceea ce insemna Running Wild. In timp ce bucata care inchide albumul, Calico Jack, este o piesa epica ce are multe schimbari de rifuri, dar si soluri foarte bine realizate de catre ambii chitaristi.

De acest album ma leaga niste amintiri extrem de placute, asa ca imi este destul de dificil sa fiu obiectiv atunci cand vorbesc despre el, mai ales ca este acel produs care atunci cand ii dau drumu la ascultare, imi da fiori de la cap, trecand prin sira spinarii, si terminand cu calcaiele. Asta in ciuda faptului ca intre timp gusturile mele muzicale s-au schimbat foarte mult, nemaiavand nici o legatura cu ceea ce pentru mine a insemnat odata speedul nemtesc.

Fantotzii Nota: 10