CREMATORY - Pray

Pe fondul a tot felul de despartiri sau zvonuri de destramari ale trupei, in perioada 2001-2007, Crematory au 'reusit' sa produca cateva albume destul de prost vazute de catre fani si critica. Nu ca cele de acum mai bine de un deceniu ar fi fost neaparat geniale, dar macar avusesera o oarecare relevanta iar cateva cantece, precum eternul Tears Of Time ne facusera sa dam serios din plete prin rockotecile vremii.

Dupa un Klagebilder jalnic, nemtii au decis ca e timpul sa se intoarca la radacini, alegand insa si sa se apropie mai mult de gothicul melodic destul de la moda in Germania. Iar primele piese de pe album ilustreaza din plin noua directie, fiind dinamice, cu chitari simple dar nervoase, ceva clape catchy, multe voci clean si doar mici insertii de growl melodic. Din pacate, desi au parti OK, cate un riff bun si o voce simpatica peste, cantecelele n-au consistenta. In unele cazuri piese care au teme bune sau momente reusite sunt stricate de pasaje inutile, care parca n-au legatura cu piesa. Left The Ground are un refren chiar bun o linie de clapa interesanta dar strofa parca e din alt film. Buna si piesa de final, Say Goodbye, daca ar fi toata numai un refren. Poate doar piesa de titlu sa fie intr-adevar reusita, dupa gustul meu, cu tot ce ii trebuie, dar nu-i suficient. Cumva, am senzatia ca acolo unde se apropie de goth melodic iar piesele au nerv si sunt ceva mai in viteza, ce se aude nu suna rau. Cele mai old-school insa mi se par copii ale celor mai vechi, ba chiar si acordurile parand serios sa se repete, iar momentele 'atmosferice' mi se par usor copilaresti.

Pentru o trupa in declin serios, nu stiu daca Pray e albumul care sa refaca ceva din reputatie sau din baza de fani. Probabil ca nu, cel putin din punctul meu de vedere, desi Crematory vor fi prezenti la multe dintre festivalurile mari ale verii, inclusiv la Wacken Open Air, asa ca se pare ca le merge bine si fara parerea mea :).

(+) cateva riff-uri sau refrene bune,
(-) destule piese banale sau neispirate, repetitivitate

Cynyc Nota: 7.5

Stiu ca unii au privit Revolution ca o idee proasta de come-back, dar mie mi-a placut la nebunie si chiar si astazi il consider unul din albumele foarte bune al unei trupe de suflet; insa de atunci Crematory parca au luat-o razna, scotand chestii din ce in ce mai putin inspirate. Si daca la Klagebilder am zis sa inchid un ochi si sa zic ca merge, sa fiu a naibii daca repet figura si la Pray! E slab, dom’le, slab, nu-mi dau seama ce-i cu ei, ca doar au cu ce! Cred ca intre When Darkness Falls (despre care pot spune ca mi-a placut destul de mult si ca m-a facut sa am incredere ca e inceputul unui album bun) si incheierea melancolica Say Goodbye (asemanatoare ca idee altor finale marca Crematory, dar totusi altfel), singura care mi-a atras atentia este piesa Pray, probabil din cauza refrenului catchy si reusit. In rest, este asa, o chestie otova, un tot unitar, placut auzului dar fara sa impresioneze. Din Left the Ground, Sleeping Solution si Remember ar fi putut iesi ceva daca s-ar fi depus mai mult efort, pentru ca ceva-ceva este acolo, asa cum Burning Bridges are fragmente instrumentale chiar faine, dar nimic care sa te prinda; in schimb Alone si Have You Ever nu mi-au spus nimic, iar pe Just Words o consider chiar o idee proasta. Nu stiu exact ce nu e in ordine cu albumul asta; nu-s clapele, pentru ca chitara compenseaza bine, nu-i vocea, pentru ca Felix cel putin este intr-o forma foarte buna, basul si tobele sunt destul de bine asezate, deci nici sectia ritmica n-ar fi de vina. As zice ca problema este undeva in ansamblu... de la inspiratie (sau lipsa ei) s-o trage?

(+) cele trei piese mentionate, un sfert de punct pentru coperta si inca unul pentru sunetul cristal si plin
(-) subtirel, lipsa acuta de idei, risipa de muzicieni buni si, pare-se, asteptari prea mari din partea mea

Mad Nota: 6.5