EVERGREY - Recreation Day

Recreation Day ramane pentru mine (personal, evident) albumul reprezentativ pentru Evergrey. Este poate si cel care le-a adus recunoasterea, daca nu internationala, macar europeana.

Mai matur decat precedentul In Search of Truth, mai progresiv decat urmatoarele (mai ales fata de ultimul), Recreation Day e foarte heavy, alert si pastreza permanent ascultatorul in priza. Instrumentatia e complexa fara sa fie aglomerata, dar trebuie sa stai cu urechea ciulita pentru a prinde toate armoniile chitarilor. Probabil ca aportul lui Henrik Danhage abia acum se vede, el venind in trupa cu putin inainte de inregistratea lui In Search of Truth. Solourile acestuia, mai ales pe As I Lie Here Bleeding sau The Great Deceiver sunt de impact, interesante, melodice si in acelasi timp, iti raman in minte. Nu-i exclus ca pe aici sa se simta sfaturile lui Andy LaRoque, inginer si / sau producator al trupei pana inainte de mult mai sacadatul (dar mai putin progresivul, zic eu) The Inner Circle.

Masurile in ritm ternar, stopurile inedite sau corurile de backing de pe refrene sunt cateva dintre elementele care individualizeaza albumul. Englund este probabil la apogeu pe acest album, atat din punct de vede al partiturii cat si al executiei. Dupa albumul asta, oriunde se aude vocalul celor de la Evergrey, il cam recunosti. Liniile de voce sunt ample, chiar si la piese cu tempouri ridicate, Englund fiind sustinut pe alocuri de Carina Kjellberg (viitoarea doamna Englund), cea care se ocupa in general de majoritatea aranjamentelor vocale.

Albumul propune piese solide, dintre care cea de titlu mi se pare cea mai buna a trupei, cu un refren de mare impact. Blinded e piesa cu care Evergrey isi deschide multe din concertele sale. Propune un Evergrey matur, o trupa cu identitate. Si probabil, macar in mintea mea, cel putin pana la acest Monday Morning Apocalypse, ramane coloana vertebrala a discografiei suedezilor.

Cynyc Nota: 9