CULT OF LUNA - Salvation

Iata un album care cu siguranta va starni o opinie in mintea ascultatorului, fie ea buna sau proasta, insa nu va trece nesemnalat, acolo, undeva in gramada de trupe care "exista" si atat. Ceea ce a reprezentat pentru mine o nebuloasa, a inceput sa se deschida incet incet in fata ochilor mintii, dar numai dupa cateva ascultari bune. Nu inseamna ca albumul este unul extraordinar dar care trebuie pus pe repeat la nesfarsit pentru a-i prinde sensul. Nu, este doar un mod mai ciudat de abordare a stilului doom, ce se poate transforma destul de usor intr-o muzica asa-zis monotona.

Veniti din Suedia, chiar partea de nord, acolo unde se pare ca diferentele muzicale fata de Gothenburg sunt notabile, Cult of Luna surprind printr-o agresivitate ponderata, cu riffuri grele si apasatoare, o voce rea, usor in spatele instrumentatiei, toate acestea combinate cu pasaje linistite, cu o usoara tenta psihedelica, ce pe alocuri imi aduc aminte de Pink Floyd.

Chitarile au un sunet aparte, batand uneori spre chitara rece, sintetizatorul si samplerele facandu-si destul de putin simtita prezenta pe parcursul albumului, cu cateva exceptii.

Salvation incepe cu Echoes , cateva minute bune de efecte spatiale, pentru ca apoi sa ne introduca in atmosfera albumului, una plina de tristete, de strigate si intrebari. Avem si primul contact cu vocea lui Klas Rydberg, care, spre deosebire de alti vocalisti, vine doar pentru a intregi atmosfera plina de angoasa si sufocare, adancind ascultatorul intr-o stare de meditatie. Albumul continua in aceeasi tema, alternanta strigat/liniste fiind prezenta pe mai toate piesele.

Mi-am dat seama ca dupa ascultarea albumului devenisem putin amortit, fara sa mai am o viziune clara asupra a ceea ce vroiam sa fac, contrar numelui albumului.

In opinia mea albumul imbina destul de bine un sunet "infundat", usor monoton, cu pasaje atmosferice, avand in general un ritm bun, chitarile facandu-si bine treaba. Singurul repros care se poate face este impresia de simplitate care degaja la prima ascultare, neputand face prea bine diferenta intre piese si, implicit, mesajele ce se vor transmise.

In incheiere as vrea sa va recomand una din cele mai interesante piese pe care le-am ascultat in ultima vreme: Leave Me Here . Are un ceva care m-a prins de la inceput, atmosfera creata fiind una extraordinara, te simti nepasator in fata durerii, constient de faptul ca nu stii nimic si ca totusi acest lucru nu te afecteaza. Cel putin mie mi-a transmis un sentiment foarte ciudat, m-a facut sa realizez pentru a mia oara ca nu reprezint nimic mai mult decat o farama de univers, si in acelasi timp mi-a dat puterea sa continui, fara a avea un scop sau un tel vizibil/constient. Si, pentru acest lucru, albumul imi place, m-a facut sa traiesc si sa simt ceva, nu doar un: "riff, solo, voce, mama ce tehnica, bun album ."

SkyDancer Nota: 8