DEICIDE - Scars Of The Crucifix

Este anul 2004 si cei de la Deicide sunt departe de a fi renuntat la legamantul pe care l-au facut in urma cu multi ani, cand inca activau sub titulatura Amon. Produsul pe care ei ni-l ofera acum este departe de a produce revelatii ci urmeaza, din pacate as spune, o directie descendenta inceputa cu Serpents of the Light. Albumul este frumos adus din condei si ireprosabil interpretat dar la nivelul ideilor situatia nu e deloc roz. Avem de a face cu o din ce in ce mai mare dilutie si, ce e extrem de trist, chiar cu o reciclare a ideilor vechi.

Ferocitatea muzicala este la ea acasa pe Scars of the Crucifix, ba chiar as spune ca avem de a face cu o muzica veninoasa si impregnata pana la esenta cu o teribila ura indreptata catre religiile institutionalizate. Glen Benton este iarasi capul rautatilor si este intr-o forma de zile mari, reusind pe cateva piese sa abordeze chiar si trei moduri diferite de a-si avorta partitura vocala. Sectia ritmica este precisa ca un metronom si degaja o violenta aproape maniacala, singurul ameliorator al acestei lovituri in plina figura fiind solourile de chitara melodioase, construite in maniera Insineratehymn.

Momentele de respiro sunt foarte rare si nu incetez sa ma intreb cum rezista cei patru in momentele in care trebuie sa performeze live pentru 2 ore. Prima mea reactie vis-a-vis de acest produs a fost de plictiseala, dar din fericire trupetii au aruncat intre cele 9 piese de pe cd 3 care imi plac extrem de mult si care reusesc sa mai salveze cate ceva dintr-un album ce parea sortit prafului si uitarii.

Bookletul prezinta o grafica impecabila si imi place foarte mult ca realizare iar productia este orientata inspre sound-ul existent pe Serpents of the Light. Daca nu as fi stiut ca acest lucru a fost intentionat, probabil ca m-as fi declarat nemultumit de calitatea sunetului.

Piese favorite: Scars of the Crucifix, Mad at God, When Heaven Burns, The Pentecostal.

Sake Nota: 9