SODOM - Sodom

Self-titled

De fiecare data cand o trupa scoate un album auto-intitulat (si care nu e primul) vrea sa dea un mesaj. Ca s-a reinventat, ca incheie un ciclu (nu va ganditi la prostii, ganditi-va mai degraba la Paradise Lost vs. Lost Paradise) sau ca pur si simplu acel album exprima foarte bine esenta trupei la momentul respectiv.
Ei bine, Sodom are, in opinia mea, tot dreptul sa scoata un self-titled. Incheie rotund vreo perioada de evolutie? Nu neaparat. Exprima de-a dreptul ce simt la momentul asta? In mod cert. S-au reinventat? Cel putin incearca.

Ca si colegii lor de la Kreator, cei de la Sodom aleg (macar partial) realitatea anului 2006. Cronica ultimului album Exodus mi-a adus pe forum ironii binemeritate, cel putin pentru partea stilistica. Insa continui (am scapat si de "continuu", ce bine) sa sustin ca americanii nu au miscat un deget pentru a evolua in pas cu timpurile.
Pentru unii constanta e de apreciat. Si pentru mine, insa refuz sa o sustin cand ea se transforma in consecventa boului.

Bun, lasand meditatia la o parte, ce avem pe ultimul Sodom?
Doua sau trei melodii pe genul "traforaj" (ca Blood On Your Lips sau Wanted Dead), ceva mai multe cu riff-uri balansate si respiratie mai larga (un mix intre Kreator pe Endorama si – culmea – un pic de Megadeth recent: vezi Buried In The Justice Ground); si mai multe piese care fura cate ceva din tehnica trupelor de death si black (City Of God, Bibles And Guns si The Enemy Inside).
Cat sa recunoastem ca e Sodom, pe de-o parte, si sa stim ca ascultam un album recent, pe de alta.
Minusuri? Productia nu e chiar moderna, cateodata are ceva "blur" intre instrumente si e de o asprime necontrolata. Mai scapa si versuri complet naive (e, dar engleza nu e limba lor materna – si nici a noastra, asa ca trecem cu vederea).

In concluzie, un pas mare inainte fata de precedentul M-16, din 2001. Probabil si datorita componentei stabile. Baietii aniverseaza 10 ani in aceeasi formula si arata ca se simt bine cantand impreuna. E cea mai lunga perioada de stabilitate pentru Sodom si poate ca asta va fi secretul supravietuirii si evolutiei acestei gasti conduse de Tom Angelripper. Productia insasi a fost supervizata de un fost membru al trupei – Andi Brings, chitarist in perioada 1991-1992.

Daca lipseste ceva in mod deosebit? Da, piese cu accente de punk german, cum ar fi celebrul Ausgebombt de pe Agent Orange (1989) sau Stalinorgel de pe Better Off Dead (1990). Unchiul Ripper a facut chiar un titlu de glorie din acest gen de piese, scotand un album de cantece de pahar (ma rog, de halba) in 1995.
E o pierdere pentru ascultatorii noi? Nu, in nici un caz. E doar un simptom acut si nostagic de consecventa boului, pe care il mai incearca unii oameni trecuti de 30 de ani, ca si cronicarul albumului de fata.

P.S. Sodom a avut parte de unul dintre cele mai originale elemente de merchandising neoficial. Am un bun prieten care a aparut la liceu cu un pulover de lana crosetat de mama lui. Pa fata se lafaia mare logo-ul Sodom. L-am intrebat cum dracu' a reusit sa o convinga pe maica-sa sa-i faca asa ceva. Chelu (porecla lui) mi-a zis ca initial o convinsese sa-i faca un pulover cu logo-ul Slayer, dar frate-su mic l-a parat ca Slayer inseamna ucigas. Drept care mama lui a zis ca nu poate sa faca asa ceva si i-a zis sa-si aleaga alta inscriptie. Sodom... Cred ca doamna n-a fost prea atenta cand a citit Bibila.

Tzugu Nota: 8.5