EXODUS - The Atrocity Exhibition: Exhibit A

Al 8-lea album de studio al americanilor, al 3-lea la Nuclear Blast. Se intoarce Tom Hunting, care a tot plecat si revenit – personal, nu m-ar fi deranjat sa ramana Paul Bostaph; Dar daca s-a intors la Testament e bucuria si mai mare. Precedentele albume nu m-au entuziasmat (Shovel Headed... si mai putin decat Tempo Of...). Ceea ce probabil a fost bine, pentru ca n-am pornit la drum cu asteptari mari, iar The Atrocity... m-a surprins in mod placut. E mai multa ordine si disciplina (oare datoria productiei lui Andy Sneap?), iar duelul chitarilor mi se pare mult mai captivant in aceasta organizare. Jack Gibson e constant in sensul bun al cuvantului, poate chiar mai bine pus in valoare, iar Tom Hunting (ca sa parafrazez palid o gluma de-a lui Toma Caragiu) nu are vana lui Paul Bostaph, dar o are pe a lui Tom Hunting. Singurul meu of ramane traforatotul-declamator Rob Dukes, dar acest gen de voce face parte deja din marca trupei, asa ca...
Un 8,5 pentru curajul de a face piese mai lungi, care te forteaza sa diversifici si pentru saltul calitativ in materie de productie. Si pentru preferatele mele: Riot Act, Children Of A Worthless God, Iconoclast. Site-ul trupei descrie albumul drept acest Masters Of Puppets al thrash-ului modern. Un Pleasures Of The Flesh al thrash-ului modern cred ca ar fi mai corect.

(+) – chitarile (cu solo-uri cu tot), bass-ul, Andy Sneap
(-) - nu toate piesele lungi te tin treaz; cu toata subiectivitatea, Rob Dukes

Tzugu Nota: 8.5