ANGEL BLAKE - The Descended

Al doilea disc Angel Blake il gaseste pe sefu' Marko Tervonen (ex-The Crown) tot sef, dar de data asta sef de trupa nu de proiect solo. Dintre schimbarile de componenta, cea mai inspirata miscare e aducerea lui Tobias Jansson la voce in locul lui Tony Jelencovich. Tobias cinta cu o pofta molipsitoare si are si o mobilitate vocala potrivita muzicii lui Trevonen. Intre agresiv si melodic, Tobias se invirte cu nonsalanta. E mult mai bine ca data trecuta, la nivel de voce.

Pe linga asta, chiar si piesele sunt mai bune, sunt, ca sa zic asa, pentru ca imi place sa-l citez pe fostul meu coleg, mai "pe calitate". Calapodul a ramas acelasi, un gothic rock metalic, mai complex un pic decit Sentenced (RIP), mai rapid decit Paradise Lost (orientarea recenta), dar fara sa isi asume riscul de a se indeparta prea tare de nici una dintre ele. Tonul chitarii are un groove care aminteste de trecutul de death-metalist al lui Tervonen, si in acelasi timp, imprastie o atmosfera relaxata de vesela nepasare, ca si cum ar spune "ne doare-n cot de toate, hai-ncoa' sa bem o bere. sau mai multe. de fapt, mai multe". Anywhere but Here este foarte convingatoare in sensul asta si Defenseless mentine nivelul cu mare succes. De la a treia piesa incolo baietii dau deja semne de oboseala si, cu citeva exceptii printre care Wasn't Meant to Last si The Descended, monotonia isi cam face de cap "la neplacere", cum bine spune un alt coleg de-al meu de redactie.

Ramin cu un regret amestecat cu voie buna, piesele numite mai sus chiar sunt pline de energie si binedispun, dar intre ele albumul nu reuseste sa se ridice deasupra conditiei de muzica de fundal.

(+) pofta de cintat si energie molipsitoare, vreo 4-5 piese bune
(-) prudenta compozitionala nu e mereu compensata de inspiratie

Klawz Nota: 7.5