EUROPE - The Final Countdown

Mereu cand ma gandesc la The Final Countdown ma apuca o dulce melancolie. Eram in popas la Azuga (1987), cand dintr-o alta casuta, de pe un jaf de casetofon rusesc rasuna piesa de titlu a albumului de fata, printre zeci de alte piese care nu aveau deloc de-a face cu rock-ul.

Au trecut 18 ani (incredibil) de atunci si nu contenesc nici o clipa sa ii multumesc tipului de atunci, al carui nume nu l-am stiut niciodata, pentru marea sansa de a intra in contact cu Europe, prima "mea" formatie de rock ever.

In anul urmator am avut norocul sa gasesc pe o caseta provenita din Suedia primele trei piese ale albumului, pentru ca in toamna, in casa unui unchi al meu marinar sa dau peste caseta originala, adusa din Libia, cu The Final Countdown.

Despre ce se gaseste pe cd probabil ca e zadarnic sa vorbesc, mai ales ca toata suflarea metalica ii cunoaste pe blonzii "samponati" sau, cum ii complimenta un coleg de redactie si suferinta, "parfumati si rozalii".

In ciuda succesului comercial si a unei abordari destul de accesibile, lipsite de inflorituri si complicatii, suedezi demonstreaza ca sunt extraordinari muzicieni si ca fac cu mare placere ceea ce fac. Influentati foarte tare de Deep Purple si mai ales Rainbow si ajutati de maiestria componistica, charisma si engleza impecabila a lui Joey Tempest, trupetii au reusit sa vanda bine si in State, America de Sud sau Japonia.

Intotdeauna am fost ferm convins ca Europe ar fi putut face mult mai mult decat au facut si ar fi putut compune o muzica mult mai complicata sau heavy, dar ma indoiesc sincer ca aceasta abordare li s-ar fi potrivit.

Muzica lor simpla si directa, melodioasa, curgatoare si cantata din tot sufletul a ramas de referinta iar albumul The Final Countdown va ramane pentru mine primul album de rock. Nu intamplator caseta audio cu numarul 1 din colectia mea de 2000 de bucatzi il contine.

Sake Nota: 10