W.A.S.P. - The Neon God Part 2 - The Demise

In panteonul formatiilor de metal actuale, americanii de la W.A.S.P. detin un loc privilegiat. Adulati de o multime de fani si contestati de o maree de pudibonzi, implicati sau nu in structuri statale sau religioase, Blackie si compania au rezistat patinei timpului si iata-i in anul 2004 mai in forma parca decat la prima tinerete.

Dupa ce ani de-a randul au improscat spectatorii cu sange, urina sau halci de carne, scotand o pleiada de albume fara mari complicatii tehnice si cu texte directe si fara perdea, anul acesta vin cu ceea ce se doreste partea a doua a operei rock concepute anul trecut.

Mari diferente din punct muzical, cel putin fata de The Neon God Part I - The Rise, nu sunt, dar e uimitoare optiunea formatiei pentru a scoate la lumina un opus cu libret serios, cu o muzica simpla dar facuta ca la carte si cu texte care vorbesc despre conditia artistului.

Personajul principal, amintind in multe locuri de idolul de purpuriu, este clar Blackie Lawless si asta nu face decat sa confirme ca in spatele aparentei de rock star superficial, alcoolic si afemeiat se afla totusi un individ care gandeste si mai ales simte.

Imi este foarte greu sa descriu The Neon God Part II din punct muzical pentru ca nu cred ca muzica W.A.S.P. ar mai putea avea vreun secret fata de cineva, fie ca e pro, contra sau se abtine. Este evident ca nu se produc revelatii de vreun fel, sunt aceleasi structuri si acelasi mod de a construi piesele si desi albumul ar putea fi considerat unul care nu aduce nimic nou, mie mi se pare unul proaspat, compact si binevenit.

Vocea guturala cu timbru unic a lui Blackie nu si-a pierdut deloc stralucirea, solourile de chitara nu lipsesc pe niciuna dintre cele 9 compozitii iar sectia ritmica nu da deloc rateuri. Nici nu cred ca ar avea cum.

Sa nu-l ratati!

Sake Nota: 8