concerte

Anathema Unplugged la Bucuresti

Anathema Unplugged la Bucuresti
TRUPE: Anathema

Sub titlul de ARTMANIA Festival 2008 Warm-Up Party: Anathema Unplugged s-a desfasurat unul dintre cele mai sensibile evenimente rock la care mi-a fost dat sa asist vreodata – muzica din suflet, muzica pentru inima albastra, muzica pe care nu este suficient sa o asculti, trebuie sa o simti. Cum nu am fost la cele doua unplugged-uri precedente, la Timisoara in 2004 si la Cisnadioara, anul trecut, nu stiam exact cum mi se va parea varianta acustica a pieselor Anathema, desi toti prietenii imi spuneau ca este incantatoare. Locatia aleasa, Teatrul Pod din Casa de Cultura a Studentilor Grigore Preoteasa, se preteaza mai degraba pentru concerte clasice decat metalice, in cazul de fata fiind ideala cadrului in care Vincent Cavanagh (chitara, voce), Danny Cavanagh (clape, chitara, voce) si David Wesling (violoncel) ne-au dezvaluit latura acustica a trupei britanice.

Putin trecute de ora 20, se sting luminile in sala de teatru si, in uralele celor prezenti, fratii si violoncelistul apar pe scena decorata sugestiv cu lumanari si recuzita clasica; superba Fragile Dreams deschide concertul – publicul este vrajit, multi si-au vazut visul cu ochii, iar pentru unii este o memorabila lectie de muzica. Urmeaza Pressure, Leave No Trace si Angelica, fascinatia creste cu fiecare nota si-mi dau seama ce inseamna Anathema unplugged, chiar daca nu am fost niciodata mai mult decat simplu admirator al britanicilor. Totusi, imediat drumul devine foarte alunecos si cad fara drept de apel: Forgotten Hopes, o piesa care pentru mine inseamna foarte mult: Did I punish you for dreaming? Did I break your heart and leave you crying? Do you ever dream of escaping? Don't you ever dream of escaping...

Trec apoi prin mine Shroud of False, Lost Control, ca o intoarcere in partea intunecata, apoi Destiny, Inner Silence si One Last Goodbye, triste si optimiste in acelasi timp, cuceritoare. Cand Danny anunta ca urmeaza Hope, publicul explodeaza, aceasta fiind, impreuna cu Temporary Peace, una dintre cele mai bine primite piese ale serii. Continua cu Are You There si Looking out for Love, iar pe final fantastica Eleanor Rigby(care mie mi-a mers direct la inima, atat de dureros de adevarata) si Angels Walk among Us (deja cunoscuta bine de cei prezenti). Un concert remarcabil, niste personalitati aparte, o muzica patrunzatoare si care trezeste tot felul de sentimente contradictorii: bucurie, durere, tristete, speranta, emotie, hotarare, adancire in trecut, privire spre viitor si, in final, lipsa oricarui cuvant. Ma veti scuza deci ca nu pot spune mai multe despre ce am vazut, auzit si simtit, dar asa cum va spune si Vincent, cateodata este mai bun un moment de tacere.

Ingredientul principal al serii a fost, in mod clar, muzica venita din inima si pentru inima. Totusi, si alte elemente care au contribuit la un realizarea unui eveniment reusit au fost sonorizarea foarte buna, jocurile de lumini, organizarea serioasa si, nu in ultimul rand, publicul ce a oscilat intre entuziasm, surpriza si hipnoza. Am mentionat oare ca biletele s-au epuizat la scurt timp dupa ce au fost puse in vanzare? Atat partea de jos a salii de teatru, cat si loja au fost pline de oameni, unii fani infocati, altii numai ascultatori de ocazie, dat toti fascinati de prestatia celor trei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Autor: Mad
Vezi galeriile trupelor: Anathema

Data concert:  May 24, 2008  | 1 Comentarii  | 5426 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Anathema Unplugged la Bucuresti

  • Ar fi fost si mai misto daca nu tzipau toti cretii prin sala.... (Remember "Angelica....")... this was "not a fuking rock concert", ar trebui ca publicul romanesc sa mai invete cateva chestii inainte sa participe la asa ceva

    1. Posted by andi | 03 Iunie 2008 09:53
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte