Antimatter: magia acusticului

Publicul din Becker Brau a fost sedus de soundul acustic al trupei Antimatter. Mick Moss ne-a incantat cu chitara sa, in timp ce Duncan Patterson a alternat mandola cu mandolina, aducand farmecul special care caracterizeaza muzica lor.

Concertul a inceput cu punctualitate englezeasca si n-a trecut mult pana cand muzica a vrajit audienta. Atmosfera a fost atipica pentru un concert rock: am citit calm si incantare pe fetele din jur. Media de varsta a participantilor a fost de aproximativ 25 de ani, desi am vazut unii oameni mai tineri, dar si o pleata argintie. Sala nu a fost plina, insa am convingerea ca cei care au venit n-au regretat decizia de a petrece miercuri seara in compania acestor muzicieni de exceptie.

Executia instrumentala a fost impecabila, aducand un sound pur si clar, specific unui concert acustic, completat de vocea calda si aspra, in acelasi timp, a lui Mick Moss. Timp de aproape doua ore, Antimatter ne-a cantat si ne-a incantat cu piese mai vechi, ale formatiei Anathema, cum ar fi Empty, Feel, sau Destiny, dar si cu creatii Antimatter (The Last Laugh, Saviour, si cateva cantece de pe cel mai recent album al lor, Leaving Eden) si Ion. Dialogul cu publicul a fost limitat, dar placut. Concertul s-a incheiat cu un bis scurt, de doar doua piese, ultima, Eleanor Rigby, fiind o preluare Beatles, cantata in forta.

Vrajiti de muzica „made in Antimatter”, nici nu am observat ca au trecut doua ore. Cred ca senzatia aceasta a impartasit-o tot publicul, pentru ca la final, cei doi membri Antimatter au parasit scena in timp ce publicul scanda „We want more! We want more!” Am speranta (si cred ca nu vorbesc doar pentru mine) ca Antimatter ne va vizita din nou in curand. We want More!