ARCH ENEMY: Revolution Begins la Arenele Romane

TRUPE: Arch Enemy, ARIA

In ultimii ani, numarul trupelor metal importante care nu au vizitat Romania s-a redus considerabil, dar mai este mult de lucru pana sa ne aliniem complet la ceea ce se intampla, din punct de vedere concertistic, in zonele mai dezvoltate ale Uniunii Europene.
Arch Enemy este unul dintre aceste grupuri, care desi are o activitate live foarte sustinuta, nu s-a incadrat pana acum pe lista de prioritati a niciunui organizator roman. Phoenix Entertainment sunt cei care au decis sa faca pasul decisiv si i-au adus in premiera pe suedezi pe plaiurile mioritice, mai exact la Arenele Romane din Bucuresti.
Evenimentul a fost promovat inca de acum cateva luni, Arch Enemy este un nume “greu”, a fost primul concert major al inceputului de an, asa ca pareau a fi intrunite toate premisele ca publicul sa umple cortul gazduit de Arene in seara zilei de 18 ianuarie. Nu s-a intamplat deloc asa, iar dupa estimarile mele au fost undeva intre 800 si 1000 de spectatori, vizibil mai putini fata de cei prezenti, spre exemplu, la Amon Amarth. Cauzele pot fi multiple, cert este ca Angela&co. ar fi meritat un public mai numeros.

ARIA

Trupa aleasa pentru a face introducerea catre concertul principal al serii a fost ARIA, o gasca recent infiintata, despre care stiam putine lucruri si eram curios sa aud cum suna, mai ales ca imi ajunsesera pe la urechi ceva zvonuri ca ar fi o varianta moderna a celor de la Soilwork. Nici pe departe, mi s-a parut ca incearca sa abordeze intr-adevar un metal modern, dar inspirat in primul rand de trupele americane cu sufixul “core”.
ARIA este alcatuita din muzicienii cu mare experienta (membrii fondatori fiind chitaristii Cezar Popescu de la Vita de Vie, respectiv Cosmin Lupu de la Vodoo), iar acest lucru s-a vazut in modul profesionist in care au abordat primul lor concert. Din pacate aici se termina si lucrurile pozitive, pentru ca stilistic trupa nu spune nimic (cel putin momentan), este in profunda criza de identitate, iar vocea lasa mult de dorit, pana la punctul in care devine de-a dreptul enervanta. Daca (cu un mare D) reuseai sa ignori vocea, puteai descoperi ceva idei interesante in riff-urile de chitara si o sectie ritmica destul de bine sudata. Prin urmare, nu au reusit sa anime mai deloc audienta si cred ca se putea gasi o solutie mai inspirata pentru a deschide concertul Arch Enemy, iar ARIA sa isi fi facut debutul pe o scena cu trupe mai apropiate stilistic de ceea ce isi propun ei.

Dupa o pauza putin cam lunga, o reprezentanta a organizatorilor urca pe scena pentru a ne ruga sa ne abtinem de la fumat pe parcursul recitalului Arch Enemy, datorita problemelor pe care le are Angela Gossow cu vocea sa. Lumea aproba, iar o parte dintre cei care au aplaudat isi aprind cu nonsalanta cate o tigara, pentru a accentua probabil modul in care au inteles de cuvinta sa respecte rugamintea. “E oricum prea tarziu”, a comentat cineva in spatele meu si trebuie sa ii dau dreptate. In cort plutea deja o ceata densa, la care contribuia din plin si masina de fum de pe scena. M-am temut ca o sa se repete situatia de la Amon Amarth si As I Lay Dying, concerte in care cu greu puteai distinge ce se intampla pe scena din cauza cantitatii uriase de fum “scuipate” din masina respectiva. Nu s-a intamplat asa, doar la primele 2-3 piese am avut parte de o atmosfera mai incarcata.
Se aud in sfarsit primele acorduri de pe Khaos Overture, intro-ul care face rapid trecerea catre Yesterday Is Dead and Gone, sub ale carei riff-uri naucitoare cortul incepe sa se zgaltaie. Vocea Angelei este parca mai feroce decat in varianta de studio a piesei, iar publicul reactioneaza imediat prin urale si headbanging. Mainile se ridica frenetic in aer, dar din pacate, ne confruntam imediat cu cea mai enervanta inventie a omului modern – telefonul dotat cu aparat foto/camera video. Ca sa intelegeti mai exact ce vreau sa spun uitati-va la fotografia de mai jos, ne arata foarte sugestiv ce se intampla la fiecare concert.

Ma depasteste oricum acest demers, inteleg ca vrei sa inregistrezi pe smartphone si sa arati apoi acasa, la scoala sau prietenilor captura video, dar sunt sigur ca se gasesc intotdeauna inregistrari net superioare calitativ doar la un click distanta. Asa ca, la ce bun?
Pe scena, suedezii fac ce stiu cel mai bine si ne arata ca sunt una dintre cele mai bune trupe live ale momentului. I-am vazut anul trecut in calitate de headlineri la Kavarna Rock Fest si atunci au eclipsat toate formatiile de pe afis prin recitalul lor. La fel de bine a fost si la Bucuresti, este incredibil ce dinamica are aceasta trupa, cata energie pot sa disloce si in acelasi timp sa sune impecabil instrumental. Probabil ca secretul lor sta in ceea ce ne spunea Michael Amott in interviul acordat Metalfan luna trecuta: inainte de a fi muzicieni ei sunt fani ai muzicii metal si canta ceea ce la randul lor ar vrea ei sa vada pe scena. De aceea, din concertele lor (iar show-ul de la Bucuresti nu a facut exceptie) nu lipsesc solo-urile de chitara si baterie, chiar si Sharlee D'Angelo a avut un scurt moment in care ne-a demonstrat virtuozitatea sa ca basist.

Arch Enemy

O parte din explozia de energie de pe scena este asimilata de public, iar unii spectatori se dezlantuie intr-un mosh pit viguros, care dureaza cateva piese. Observ si incercari timide de crowd surfing, sunt oamenii care flutura un tricolor. Revolution begins/In you – in me – Revolution! – urla Angela in microfon, iar versurile par a fi in deplina concordanta cu ceea ce se intampla la cativa kilometri distanta in Piata Universitatii.
Cu exceptia partiturilor de solo, nu exista momente de respiro, suntem purtati treptat prin intreaga discografie Arch Enemy, iar setlistul este foarte inspirat ales, nefiind omise niciunul din “hiturile” care i-au facut pe suedezi celebri. Dupa aproximativ 90 de minute intense, Arch Enemy ne spun adio si sper ca promisiunea de a reveni sa se concretizeze cat mai rapid. Celor de la Phoenix Entertainment le-a iesit un nou eveniment reusit, pacat doar ca nu a fost mai multa lume prezenta la concert.

Setlist Arch Enemy:

Yesterday is Dead and Gone
Revolution Begins
Ravenous
Enemy Within
My Apocalypse
Bloodstained Cross
Taking Back My Soul
Drum Solo
Under Black Flags We March
Dead Eyes See No Future
Guitar Solo
(Chris & Micheal)
Burning Angel
No Gods, No Masters
Dead Bury Their Dead
We Will Rise
Bis:
Snow Bound
Nemesis
Fields of Desolation

Autor: Dragos P.
Foto: Koss

Concert: ARCH ENEMY: Revolution Begins la Arenele Romane - Trupa: Arch Enemy Concert: ARCH ENEMY: Revolution Begins la Arenele Romane - Trupa: ARIA

Vezi galeriile trupelor: Arch Enemy, ARIA

Data concert: January 20, 2012 | 0 Comentarii | 3905 Vizualizari « INAPOI