Artmania 2007, ziua 1

Festivalul Artmania s-a impus inca de la debutul din 2006 ca un eveniment important, de anvergura. Editia din acest an a depasit-o insa din toate punctele de vedere pe precedenta, propulsand festivalul intre evenimentele de prim rang ale scenei muzicale romanesti si stabilindu-i cu certitudine statutul de cea mai importanta manifestare rock/metal a anului 2007. "Greutatea" trupelor invitate sa cante s-a reflectat in numarul de spectatori prezenti, care a depasit sambata cifra de 8000 de participanti. E adevarat ca si pozitia geografica a Sibiului, dar si locatia aparte aleasa pentru desfasurarea concertului au contribuit din plin la succesul de public al evenimentului. 

Festivalul nu a inceput sub cele mai bune auspicii, pentru ca numai cu o zi inainte de debut trupa Haggard a anuntat organizatorii ca nu mai poate onora invitatia, motivul fiind accidentarea pianistului Hans Wolf si imposibilitatea de a gasi intr-un timp atat de scurt un inlocuitor.  In consecinta, una dintre principalele atractii ale serii pentru multi dintre metalistii prezenti la festival nu a mai putut fi urmarita la lucru. Pentru a umple golul lasat de Haggard, s-a ales o solutie de avarie – devansarea pentru ziua de vineri a recitalului Cargo, programat intial sambata.

ALTAR:

20:00
Altar este insa trupa careia i-a revenit sarcina de a deschide editia din acest an a Festivalului Artmania, iar clujenii au incercat sa se achite cat de bine au putut de sarcina, in ciuda unui public mai degraba apatic, care a preferat sa deguste un pahar de bere decat sa-si manifeste interesul fata de ce se intampla pe scena. Playlistul Altar, dominat de piese dinamice, precum Stop The Silence, Respect, Mr.President si Atitudine nu a reusit sa dezmorteasca decat o mica parte din audienta. Am constatat ca Andy Ghost a ramas acelasi personaj neschimbat,  energic, care se agita foarte mult pe scena, asa cum o facea la inceputul carierei trupei, acum mai bine de 16 ani.

CELELALTE CUVINTE:

20:50
Au urmat Celelalte Cuvinte, una dintre cele mai iubite si respectate trupe ale rock-ului autohton. Grup scump la vedere, cu aparitii in concert destul de rare, Celelalte Cuvinte nu si-au dezmintit nici de aceasta data renumele. Nici nu aveau cum sa o faca daca rasfoim putin playlist-ul: Asa e viata mea, Caractere, Armaghedon, Pasare de plumb, Neam Blestemat, Daca vrei. Celelalte Cuvinte si-au selectat compozitiile astfel incat sa fie mai aproape de preferintele unei audiente preponderent metalice, iar acest lucru s-a simtit din plin.  

Rezervati in exprimare si condusi de vocea inconfundabila a lui Calin Pop, oradenii au avut un recital reusit, cu unele deficiente la sunet, mai ales daca te pozitionai in jumatatea de piata opusa scenei. Publicul a fost in mod evident mai receptiv decat la Altar, iar show-ul Cuvintelor a fost cu siguranta cel mai bun recital romanesc din seara zilei de 15 iunie.  

CARGO:

21 :45
Asa cum spuneam la inceput, Cargo i-au inlocuit pe cei de la Haggard si dupa pararea mea nu au facut-o deloc bine, cu toate ca primele acorduri ale piesei Anarhia cu care Cargo si-au inceput recitalul au fost intampinate cu urale in Piata Mare a Sibiului. In scurt timp insa, publicul s-a impartit rapid in entuziasti si cei care au preferat sa ii ignore pe timisoreni, concentrandu-si atentia catre alte zone de interes. 

Cargo au avut inspiratia sa nu cante radio hiturile gen Ploaia, ci au ales piese mai aproape cumva de gustul publicului aflat in acea seara la Sibiu. Nu mi-a placut deloc cum au sunat, nu am inteles nici atitudinea de rockstars a lui Barar&co si nici necesitatea unor accesorii vestimentare care pot fi lesne incadrate la categoria “asa nu”.  Ziua Vrajitoarelor si Aproape de voi au incheiat o seara nu tocmai reusita pentru Cargo. 

ANATHEMA:

22:30
I-am vazut pe Anathema de fiecare data cand au venit in Romania si in toate cele trei ocazii pot spune ca am vazut un recital magnific. Anii scursi de la primul concert sustinut de tinerii baieti din Liverpool la Bucuresti si-au pus puternic amprenta asupra muzicii grupului britanic, iar modul in care au evoluat de-a lungul timpului este vizibil mai ales in lejeritatea cu care se exprima in concerte. Atmosfera pe care reuseste sa o creeze Anathema este unica si se datoreaza probabil pasiunii cu care englezii canta. Asa cum ne spunea la interviu Vincent Cavanagh, ei se dedica 100% muzicii, le place ceea ce fac, dau de fiecare totul pe scena, iar lucrurile acestea se simt. Asa s-a intamplat si in seara zilei de 15 iunie, cand, incepand cu ora 22:30, cei 5000 de spectatori au patruns intr-o noua dimensiune, ale carei coordonate au fost trasate de piese ca Fragile Dreams, Closer, One Last Goodbye, Hope, Judgement sau Flying.

Pe piesa A Natural Disaster Anathema a avut-o alaturi pe Lee Helen Douglas, sora bateristului John Douglas, o vocalista de exceptie care obisnuieste sa ii insoteasca pe britanici la concertele importante.
Pentru cei care au vazut DVD-ul A Moment in Time, recitalul Anathema nu avea cum sa surprinda din punct de vedere al playlistului. In schimb, DVD-ul nu va putea inlocui niciodata senzatiile si emotiile resimtite atunci cand te afli la cativa metri de scena. 
 

Vincent a fost comunicativ pe parcursul intregului concert si incercarile sale de a se exprima folosind limba romana au fost ovationate de un public extrem de receptiv. Nebunia generala s-a declansat insa la bis, de fapt un grup de 4 piese, dintre care apogeul l-a constituit Sleepless, cantata pentru prima oara dupa 9 ani cu Duncan Patterson la bas! Seara s-a incheiata memorabil cu Comfortably Numb, o compozitie marca Pink Floyd care a iesit perfect in versiunea Anathema. 

Playlist Anathema
Shroud of False
Fragile Dreams
Closer
Empty
Inner Silence
One Last Goodbye
Hope
A natural Disaster
Angels Walk Among Us
Deep
Judgement/Panic
Flying
Angelica
A Dying Wish
Sleepless
Comfortably Numb

Foto: Klawz