BLOODWAY: The Iron Temple în Control

 În data de 24 iulie 2016 Costin Chioreanu a publicat pe canalul personal de YouTube un teaser de 24 de secunde sub numele The Iron Temple. În acest scurt teaser apărea data de 21 septembrie și mesajul "When reality is heavier than flesh". Ținând cont de munca pe care o depune Costin în tot ceea ce face, acest scurt teaser m-a făcut curios, dar și entuziasmat în același timp. Să fie vorba despre Bloodway? Să fie vorba despre un alt proiect? Întrebări pentru care nu aveam răspuns în acel moment.
 
 Timpul a trecut, iar Guest, organizatorul evenimentului, a făcut publice mai multe informații cu privire la The Iron Temple. Așa cum intuisem, era vorba despre un spectacol al grupului Bloodway. În mesajul care anunța acest eveniment, trupa menționa faptul că în data de 21 septembrie 2016 va interpreta pe lângă piesele cunoscute și compoziții noi, dar și că va avea alături câțiva invitați speciali. Dacă în trecut trupa i-au avut alături de ea pe scenă pe Rune Eriksen (Aura Noir, ex-Mayhem) - în data de 6 iunie 2015 în Craiova, pe Alexandru Daş (Valerinne) în data de 27 septembrie 2015 la București, dar și pe Dr. Mikannibal (Sigh) prezentă pe discul Mapping the Moment With the Logic of Dreams (2015), mă gândeam că și pentru The Iron Temple alegerea invitaților nu va fi făcută la voia întâmplări, de dragul de a fi. În data de 6 septembrie 2016, Costin Chioreanu anunța faptul că pentru acest spectacol Tomas Lindberg, da, acel Tomas Lindberg de la At the Gates! și englezul Mat Mcnerney (Hexvessel, Grave Pleasures, ex-Beastmilk, ex-Code, ex-Dødheimsgard) au înregistrat voci pentru câte un fragment din spectacolul ce avea să aibe loc două săptămâni mai târziu, iar Carmen Simoes (Earth Electric, Moonspell, ex-Ava Inferi) va fi și ea prezentă cu o suită de voci înregistrate în maniera muzicii corale. Cu ocazia evenimentului The Iron Temple, cu ajutorul lui Florian Grigorean (Protest Urban) și Blood and Fire Productions, trupa a editat pe casetă audio într-o ediție limitată la doar 50 de exemplare materialele Sunstone Voyager and the Clandestine Horizon EP (2014) și Mapping the Moment with the Logic of Dreams (2015) însoțite de piese bonus. Nu vă voi spune nimic despre ele și zic că cel mai bine ar fi să priviți materialul video de mai jos în care Costin Chioreanu ne spune mai multe despre aceste materiale:
 

 Pe măsură ce data concertului se apropia, mă încercau din ce în ce mai tare sentimente contradictorii. Pe de o parte îmi doream foarte mult să fiu prezent la concert, iar din alt punct de vedere, poate că pentru unii oameni sună într-un fel paranoic, mă gândeam la tragedia din Colectiv. Ajuns în ziua concertului, am zis că trebuie să trec peste această frică, peste această nesiguranță, pentru că oamenii divizați fiind nu vor putea progresa ca un întreg. Am ajuns în Control puțin după oră 21:00, să fi fost 21:15. Cunoscuți mulți, necunoscuți și mai mulți. Am schimbat câteva amabilități, și i-am întrebat de unde îmi pot lua bilet. M-am grăbit să rezolv acest aspect ce-mi asigura accesul în sala de concert după care, în așteptarea concertului, am ieșit să fumez o țigară și să stau la taclale despre de toate și despre nimic. Ora de începere era aproape, așa că nu am mai zăbovit și am zis să intrăm. Ajuns în sala Berlin a clubului Control, primul lucru care avea să-mi atragă atenția era decorul scenic de mare angajament ce a fost conceput de către Costin Chioreanu și Andrei Tudorache. Cumva treaba asta m-a dus cu gândul la King Diamond. M-am dus să-mi iau ceva de băut, după care mi-am căutat un loc în sală de unde să asist la concertul ce avea să înceapă. Ora era 21:30 și trupa era pe scenă așa cum era anunțat. Poate că pentru mulți oameni nu contează acest aspect, însă personal am apreciat la Bloodway și de această dată, dar și cu ocazia concertelor anterioare la care am participat, punctualitatea indiferent de numărul celor prezenți în sală de concert în acel moment. Pe lângă siluetele de metal ce formau decorul scenic, trupa a inclus în spectacol și proiecții video ce aveau să completeze din punct de vedere vizual mesajul muzicii Bloodway. Preț de o oră, Costin Chioreanu, Alexandru Ghiță și Mihai Andrei au propus o revoluție a gândirii într-o călătorie spre necunoscut. 21 septembrie a fost și ziua internațională a păcii. Nu știu dacă trupa a ales voit sau nu această data pentru evenimentul The Iron Temple, însă prin actul artistic a încercat să ne învețe cum să facem pace cu noi înșine. Au vorbit despre frică și despre cum aceasta îngrădește omul, despre visare și timpul prezent ce nu este mărginit, despre cum aceste resurse, mai mult sau mai puțin, la îndemâna fiecăruia dintre noi, ne pot ajuta să obținem libertatea. 

 Bloodway evoluează organic, natural, atât din punct de vedere muzical cât și conceptual. Cel puțin, privind din afară, este o oglindă a personalității muzicienilor ce dau naștere grupului, și pot spune că faptul pentru care funcționează în acest fel este pentru că membrii grupului nu încearcă să fie altceva decât ceea ce sunt. Desigur, nu este o regulă scrisă sau nescrisă care spune că toate trupele trebuie să se încadreze în această direcție sau că trebuie să aibă o astfel de abordare, doar că naturalețea de care zic influențează de cele mai multe ori rezultatul final. În timpul concertului m-am întrebat retoric în câteva momente, cum ar suna Bloodway dacă ar fi cooptat în grup un al doilea chitarist care să susțină partiturile lui Costin? Oare formația ar putea găsi un om alături de care să își păstreze chimia din prezent? Închei prin a saluta prestația trupei și cataloghez grupul că fiind dintr-o altă ligă prin comparație cu majoritatea trupelor pe care le-am văzut până în acest moment. Muzica nu este si nu trebuie să devină competiție, dar seriozitatea, implicarea și rezultatul final, trebuie apreciate întodeauna.