concerte

Circle II Circle, Manticora & Burning Black (Silver Church, Bucuresti)

Circle II Circle, Manticora & Burning Black (Silver Church, Bucuresti)
TRUPE: Circle II Circle, Manticora

A fost prima data cand am intrat in clubul de la parterul Casei Studentilor (Preoteasa) de cand a devenit Silver Church si trebuie sa recunosc ca am fost foarte placut surprinsa de transformare. Nu am avut curiozitatea de a da pe la bar, deci nu stiu ce preturi s-au practicat, dar in rest clubul arata foarte bine, de la candelabrele opulente la arcele frante in genul bisericilor gotice si de la nisele cu exponate ciudate la reprezentarile pe pereti ale unor figuri celebre din muzica sub forma de sfinti – usor ostentativ de dragul atmosferei, dar cu bun gust.

 

Burning Black

Desfasurat la o zi dupa concertul din Cluj-Napoca, celui din Bucuresti i-a lipsit aproape complet promovarea; din acest motiv, plus faptul ca totul a inceput exact la ora stabilita, nu m-a mirat prea tare ca Burning Black si-a inceput prestatia in fata a aproximativ 30 de oameni, dintre care o parte era formata din organizatori, presa sau invitati. Italienii au cantat un heavy-metal cu cateva influente power, dinamic, antrenant si destul de corect; fara a fi deloc originali, mi s-a parut ca formeaza o trupa buna ca preambul inaintea unor nume mai cunoscute din aproximativ aceeasi arie metalica. Mi-a placut ca nu s-au lasat descurajati de publicul putin si au dat ce-au avut mai bun, mai ales vocalul care a coborat de pe scena, a alegat printre spectatori, a dat noroc cu ei si s-a comportat ca si cum in fata lui ar fi fost cateva sute de oameni. Timp de 35 de minute au trecut prin singurul lor disc, Prisoners of Steel, lasandu-mi o impresie frumoasa, chiar daca nu mi-au placut la nebunie.

 

Manticora

Desi Manticora s-a mai aflat in Romania de doua ori pana acum, a fost prima data cand am avut ocazia de a-i vedea live, bucuria fiind dublata de fascinatia exercitata asupra mea de ultimele doua albume. Avand putin timp la dispozitie (prea putin in opinia mea), danezii au incercat sa acopere toata discografia, singurul album care a ramas pe dinafara fiind Roots of Eternity. Pentru mine, partea cea mai placuta a reprezentat-o Gypsies Dance Part I & II, un fermecator sfert de ora in care vocalul Lars Larsen si-a prezentat calitatile actoricesti. Inca de la Cantos si King of the Absurd am regasit pe scena trupa incantatoare si omogena de pe album, dar mult mai in forta datorita unui frontman dinamic, misterios si usor straniu. The Old Barge si Shadows with Tales to Tell au incheiat concertul, o frumoasa mostra de heavy-power pe alocuri bombastic, pe alocuri rapid si, tot timpul, foarte melodios. Desi concertul a fost atat de scurt, clapele „in direct” au lipsit si mi-ar fi placut sa aud mult mai multe piese de pe cele doua parti ale The Black Circus, Manticora mi-a confirmat statutul de fan pe care mi l-am insusit odata cu ultimele aparitii discografice.

 

Circle II Circle

 

Circle II Circle a fost, fara tagada, atractia serii, „apogeul” de public numarand undeva in jur de 200 de spectatori, o buna parte din ei fiind comasata in fata scenei. Americanii au venit, cum era de asteptat, axati pe promovarea ultimului album, Delusions of Grandeur, si credeti-ma ca nu mi-a parut rau deloc. Fatal Warning, Dead of Dawn, Forever, Waiting, Echoes, Chase the Lies, Soulbreaker si So Many Reasons m-au facut sa-mi pierd complet glasul, dupa concert articularea cuvintelor devenind destul de dificila. Zak Stevens a fost dincolo de asteptarile mele – afisand mai putini ani decat are, cu o excelenta forma a vocii, comunicativ cu publicul – o prezenta extrem de placuta pe scena. Nu stiu de ce trupa a evitat complet The Middle of Nowhere (mi-ar fi placut sa aud macar All That Remains), in schimb am putut auzi Sea of White, Heal You, Messiah si Revelations. La bis s-au intors mai intai Zak Stevens si basistul Paul Michael Stewart, acesta luand acum locul la clape pentru If I Go Away (Savatage) si Watching in Silence; abia apoi a venit si restul trupei cu un moment complet Savatage, spre deliciul vechilor fani: Nothing’s Going On, Taunting Cobras si Edge of Thorns. De departe cea mai matura trupa a serii, Circle II Circle a trecut prin metalul heavy, progressive si power intr-un show excelent, antrenant, foarte personal si care, mie cel putin, mi-a mers drept la inima. Singur lucru, minor de altfel, pe care l-as avea de reprosat este ca trupa s-ar putea numi la fel de bine Zak Stevens & Band, el fiind nucleul si cel care iese cu adevarat in evidenta.

Sunetul a fost decent la primele doua trupe, vocea a fost cea care a avut mai mult de suferit, claritatea ei nefiind ideala. Capul de afis a beneficiat in schimb de un sunet foarte bun, care sa-l poata pune in valoare cum trebuie. Nici publicul nu s-a dat in vant dupa ce se petrecea pe scena pana cand aceasta nu a fost gazda Circle II Circle, ceea ce poate a daunat la capitolul atmosfera generala. Altfel, un eveniment foarte reusit, pacat ca nu a fost promovat cu mai mult interes. Pe de alt parte, cine vroia sa vada trupele s-a informat, ca dovada multitudinea de voci care s-au adaugat din public vocii lui Zak Stevens.

 

 

 

Burning Black:

 

 

 

 

Manticora:

 

 

 

 

Circle II Circle:

 

Autor: Mad
Vezi galeriile trupelor: Circle II Circle, Manticora

Data concert:  May 16, 2009  | 2 Comentarii  | 2974 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Circle II Circle, Manticora & Burning Black (Silver Church, Bucuresti)

  • Ce s-a intamplat cu Kristian Larsen de la Manticora?

    1. Posted by Preda | 18 Mai 2009 15:16
  • Am fost la concertul de la Cluj. Pentru mine Manticora a fost atractia serii :-)
    Da, Zak e foarte bun dar la urma urmei trupa e o clona Savatage mai putin reusita. (Avem acum 3 trupe care canta compozitii ale fostilor Savatage chiar si pe albumele proprii - C II C, Taj Mahal si Chris Caffery). Cateva piese sunt bune dar restul sunt mediocre si doar vocea lui Zak le salveaza. Dar, bineinteles e o opinie personala. In schimb compozitiile Manticora, pe langa faptul ca sunt originale, sunt foarte bine lucrate fara exceptie.
    Concertul a fost exceptional si chiar si Burning Black s-au dovedit a fi foarte tehnici. Ma rog, scoala de power metal italiana nu e depasita pe continent decat de germani.

    2. Posted by Arthur | 21 Mai 2009 23:10
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte