Concert Avatar si Kratos

Nu imi amintesc sa mai fi existat un final de an care sa abunde in atatea concerte asa cum se intampla cu acest an de gratie 2005. Fie ca a fost vorba de concerte mici sau mari, de club sau de sala, amatorii de experiente live au avut o oferta bogata din care sa aleaga. Ca nu prea au ales ei si ca exista aproape la fiecare concert acelasi nucleu de oameni care vin cu regularitate este insa o alta poveste…

A devenit deja o obisnuinta ca in clubul Viking sa se desfasoare un concert “metalic” cel putin o data pe saptamana. Data de 2 decembrie a coincis insa cu o cantare mai speciala pentru ca a insemnat atat revenirea pe scena a trupei Kratos dupa o absenta de mai bine de un an si jumatate, dar si un nou recital Avatar in Bucuresti. Si sigur ca orice prezenta Avatar in capitala este un eveniment asteptat cu mult interes de fanii trupei, printre care trebuie sa recunosc ca se numara si subsemnatul. Asa ca dupa o zi de munca am purces catre Calea Victoriei 116, locul de desfasurare a festivitatilor.

+++++++ KRATOS +++++++

Primii care au urcat (desi verbul corect este au coborat) pe scena au fost Kratos. Nu ii mai vazusem pe bucuresteni din luna mai a anului 2004 asa ca eram curios daca si in ce fel s-a schimbat trupa din punct de vedere muzical. Am constatat mai intai ca lipseste bateristul, locul sau fiind luat (cel putin pentru reprezentatia din seara aceasta) de niste tobe inregistrate, care sunau, ce-i drept, suficient de bine. Totusi, la un concert prezenta unui baterist in carne si oase este mai mult decat necesara, asa ca sper ca trupa sa rezolve aceasta problema cat mai rapid. Metalul gotic cu ceva influente dark a ramas si in 2005 genul care sta la baza constructiei muzicale Kratos.

Un stil cam prafuit, ancorat in trecut, cel putin in ceea ce priveste piesele incluse pe Looking Behind The Mirror, abum care nu excela in originalitate nici in momentul aparitiei sale in 1999. Mi-a placut insa destul de mult una din noile compozitii Kratos, care presupun ca va figura pe viitorul album al bucurestenilor. Asta desigur daca ei vor reusi sa editeze pana la urma un astfel de produs discografic. Contrastul dintre growl-ul lui Dan si vocea Monicai reprezinta in continuare unul din atuurile trupei, doar ca in timpul acestui recital vocea feminina nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Desi nu mai cantasera de atata vreme in fata publicului, trupa a sunat inchegat si nu ne ramane decat sa bifam o noua revenire in forta alaturi de alte cateva trupe “reformate” de curand: Dies Irae, Gothic sau Rising Shadow. Un plus pentru cover-ul Dimmu Borgir, In Death’s Embrace, care a sunat la nivel instrumental foarte aproape de original.

+++++++ AVATAR +++++++

Avatar se distanteaza de restul trupelor romanesti prind dinamismul, forta si expresivitatea de care Marius Popeanga&co. dau dovada la fiecare aparitie live. Death metal-ul sofisticat, cu multe pasaje tehnice suna foarte bine, iar “vina” o poarta instrumentistii din Avatar, care sunt indeajuns de corecti si exacti in ceea ce fac astfel incat fiecare piesa sa sune ceas. Cu siguranta cooptarea in trupa a noului chitarist, Victor Manescu, a fost un moment de maxima inspiratie, riff-urile si solo-urile sale fiind exact elementul care lipsea muzicii Avatar.

Trupa are un impact si mai mare in concert si datorita lui Marius, un vocalist “care nu e chiar pe treaba lui”, asa cum a fost caracterizat de o cunostinta comuna. Nu am vazut pana acum nici un recital Avatar in care Marius sa nu fie in forma maxima. Pe langa playlist-ul propriu din care nu au lipsit piesa ca Hauntology, Cyclops si Static Nature, Avatar-ii au facut trei cover-uri, deja clasicele Only for the weak (In Flames) si Territory (Sepultura) dar si o incercare, din pacate partial nereusita, de a canta Erased (Hypocrisy). Nu imi dau seama care a fost motivul pentru care piesa nu le-a iesit craiovenilor, poate ca nu au apucat sa o repete suficient, dar cert este ca rezultatul a lasat de dorit. Cam asta ar fi singurul aspect din recitalul Avatar pe care l-as puncta negativ.

Nu as vrea sa inchei cronica fara sa remarc calitatea foarta buna a sound-ului din clubul Viking - nu cred ca se poate obtine mai mult in conditiile pe care le ofera spatiul de acolo. Iar meritul ii apartine omului din spatele butoanelor, Katala. Din nefericire, lucrurile nu stau la fel de roz in privinta amplasarii “scenei”. Daca din intamplare ai lipsit in copilarie la orele de baschet si nu reusesti sa te postezi in imediata vecinatate a celor de pe scena, ai toate sansele sa nu vezi nimic. Un inconvenient evident pentru persoanele deficitare la capitolul inaltime, dar care se pare ca va fi corectat in viitorul mai mult sau mai putin apropiat ori prin redimensionarea barului sau chiar prin schimbarea locatiei.

Photo: Nebelhexa