Concert Delirium X Tremens, Kamen si Violesson in Private Hell

Ce relaxare pentru degetele mele! Deoarece scriu din nou la rece despre un trecut concert underground realizat sub patronajul lui Coro de la Axa Valaha. Cum oferta weekend-ului care tocmai s-a scurs mi-a dat de ales dintr-o paleta diversa de concerte: heavy metal executat de Tim “Ripper” Owens, epid dolomitic death metal din partea celor de la Delirium X Tremens sau niste old school Swedish death metal marca Demonical. Pana la urma italienii m-au tras de urechi pana in Private Hell. Despre Tim si suedezii am mai scris si in alte randuri asa ca nu am avut motiv de lacrimi amare.

De Violesson auzisem vag inainte sa ii vad pentru prima oara pe scena asa ca nu am avut niciun gand si iata ca totusi mi-au smuls o impresie buna. Spun asta deoarece nu ma dau in vant dupa sonoritatile trecute prin core si groove, dar am apreciat energia debordanta a baietilor. Excelenta deschidere de seara, iar trupa nu s-a lasat intimidata de nimic. Ca show si atmosfera de concert, Violesson au mers la fix.

Din pacate, neapropierea mea de stilul prestat ma impiedica sa fiu obiectiv fata de muzica lor asa ca voi trece direct la Kamen, fostii Neisseria intre 2011 – 2013 acum schimbati cu o alta denumire, alta imagine si implicit, o alta abordare muzicala. Imi amintesc ca mai demult audiasem o piesa de a lor pe Youtube si nu eram foarte impresionat de ceea ce auzisem. Trupa promitea un thrash old school ca la mama lui, dar ii simteam un pic intepeniti in niste scheme tehnice care nu li se potriveau. Totusi i-am ascultat plin de speranta pe scena din Private Hell. Ba chiar am pus mana si pe EP-ul lor, Self Destruct deoarece as vrea sa ii abordez tare intr-un review pe care veti avea ocazia sa il cititi cat de curand. Si iarasa aceeasi intepenire. Baietii presteaza ok, dar par un pic prea telurici de parca ceva i-ar tine pe loc sa izbucneasca. Am apreciat incercarea de costumatie, iar fata din spatele bateriei a lovit cu toate fortele, dar imi dadea impresia de incordare ca si cum in urmatoarea secunda ar fi uitat care e ritmul. Un pic de relaxare nu ar fi stricat. Spuneam ca incercarea de costumatie a fost ok, dar solistul parea ca vine din alta pelicula. Kamen au prestat toate piesele de pe material, dar despre ele la timpul potrivit.

Ok. Urmeaza momentul adevarului. Delirium X Tremens. Si de ce am zis adevar? Pai cum sa va spun eu voua? Avem 4 insi costumati precum o ceata de vanatori de munte. Cand ii vezi ca se apropie de scena nu vei intui asaltul care urmeaza sa se reverse peste tine. O muzica solemna de rezonanta istorica inunda clubul si intr-o clipa iata-ne inconjurati de riff-uri death metal, blast-uri si o voce guturala intensa. Asa s-ar defini cat mai scurt stilul dolomitic death metal prestat de italienii de la Delirium X Tremens. Ca sa va faceti o idee vine termenul de “dolomitic” va spun ca baietii provin din Belluno Dolomiti, o zona incarcata de istorie agitata plina de lupte si suferinta. De aceea formatia se doreste a fi un tribut metal al unor vremuri de mult apuse. Recomand albumul lor lansat in 2011 intitulat “Belo Dunum, Echoes from the Past” pentru a descoperi o trupa cu un concept cat se poate de interesant. In ajutorul ascultarii voastre va veni si cronica mea la acest album pe care veti avea ocazia sa o cititi curand.
Cum va povesteam in randurile de mai sus, italienii au o imagine atipica. Nu va lasati indusi in eroare de tinutele lor scoase usor din contextul metal, deoarece sonoritatile propuse de ei sunt de factura unui death metal cat se poate de puternic, compact. Cel mai mult mi-a placut prestatia tobosarului Fabio Perruchini despre care am aflat ca este live member, dar ar putea fi o parte intergranta a trupei si la cat de bine loveste tobele ar putea foarte bine sa isi puna amprenta si in sectorul compozitional. Prestatia celor de la Delirium X Tremens s-a dovedit a fi una plina de surprize. La final au interpretat doua cover-uri clasice. Primul a fost “Raining Blood” dupa Slayer, iar al doilea dupa o mica consultare cu publicul a fost “Stripped, Raped and Strangled” dupa Cannibal Corpse. Nu ne-am asteptat la asa ceva, atmosfera fiind electrizanta. O seara mica, dar plina de atmosfera metal cum s-ar spune si ii mai asteptam pe italieni in tara noastra cu alte show-uri la fel de incendiare. O decizie inspirata din partea organizatorilor, iar plusurile merg spre Coro&Co.