Concert Tribut NINE INCH NAILS

În ultimii ani am constatat că formaţia Nine Inch Nails a devenit din ce în ce mai populară în România, aceasta probabil şi datorită internetului care, tot de ceva ani, a ajuns în casele cât mai multor români. Interesul crescut pentru grupul american iată că a dus într-un final la organizarea concertului tribut Nine Inch Nails care, din câte am remarcat, a strâns destulă lume. Din fericire pentru public,  prestaţia nu a fost deloc dezamăgitoare.

În primul rând aş vrea să scot în evidenţă complexitatea sound-ului. Pe lângă partea de rock, toată acustica electronică specifică NIN a fost redată în toată splendoarea sa, dar nu în maniera copy/paste de pe albume. Sound-ul a avut o unicitate care nu lăsa impresia că asculţi NIN pe CD. Aş îndrăzni să spun că aceste mici devieri de la original au fost cele care au adus un plus entuziasmului general. Din păcate, însă, nu toate piesele au reuşit să creeze acel soundscape complex. Piesele The Line Begins to Blur, Starfuckers şi Hurt au avut destule minusuri, mai ales cea din urmă. Dintr-un motiv ce-mi scapă, sample-urile industriale din The Line Begins to Blur au fost scoase după primele acorduri de chitară, privând piesa de tot farmecul ei. Albumul The Downward Spiral are o ambianţe reminescentă unei maşinării complexe stricate. Fără această ambianţă, muzica se apropie destul de mult de banalitate. Cât despre Starfuckers, dinamismul ei constă în beaturile drum'n'bass care ar fi putut fi puse tot ca sample. Fără ele piesa nu a fost aşa de „punk” cum ni s-a spus la începutul ei. Cam aceasta a fost şi soarta piesei Hurt cântată de muzicienii din Fabrica. In schimb, piese precum March of the Pigs, Terrible Lie, Head like a Hole, Wish, The Big Come Down şi altele s-au ridicat la nivelul prestaţiei adevăraţilor NIN, chiar cu plusuri la anumite aspecte. Din ce am văzut bootleg, live oficial sau concert NIN, chitara pe March of the Pigs nu are acelaşi distors răvăşitor ca pe disc. Din fericire, formaţia tribut a reuşit, chiar a insistat pe distors, atmosfera live fiind cel puţin la fel de haotică ca-n piesa originală. Terrible Lie a avut un final deosebit faţă de varianta de pe disc sau cea live care s-a cam repetat prin toate turneele NIN. Din nou thumbs up pentru prestaţie şi originalitatea adusă unei piese arhicunoscute.

În al doilea rând, aş dori să comentez puţin prestaţia scenică. Membrii au fost foarte dinamici şi cuprinşi de muzica, energie transmisă publicului treptat. Mai lipseau instrumentele distruse, dar nu ştiu cine şi-ar permite un asemena lux în România, mai ales în ziua de azi. Comunicarea cu publicul a existat, dar Fane părea ori prea emoţionat ori încerca să pară, căci pe lângă intro-urile clasice pentru piese precum March of the Pigs, de câte ori se adresa publicului spunea aceleaşi clişee pe care le auzim la fiecare concert.

Dacă ar fi să mă gândesc la părţile negative ale evenimentului, atunci m-aş referi la zăpăcirea versurilor melodiilor. Nu numai că a zgâriat urechile fanilor înrăiţi dar la piese care se cântă cu publicul n-a mai existat niciun unison – vezi Hurt. Insă şi cu versurile alandala, concertul a fost un real succes şi aşteptăm o reiterare a evenimentului.