Cronica din spatele microfonului

Cu o seara inaintea concertului din club Viking stateam in casa cu ceaiuri fierbinti si paracetamol… a doua zi de dimineata m-am trezit cu o ingrozitoare durere de cap. La naiba, ce o sa fac diseara? Cum o sa cant? Ma simteam epuizat. (dupa o saptamana de raceala si oboseala, stress cu DVD-ul, etc.) Dar ce sa fac, trebuie sa merg mai departe, pana diseara ma pun pe picioare. Asa a fost. La ora concertului ma simteam bine, probabil si datorita entuziasmului si a concentrarii de inainte de show. (si a unei nelipsite doze de RedBull ;))

Dar sa trecem la subiect. Incepe concertul. In club, sa zic 150-170 de oameni. Numai „adevarati", multi prieteni, tata, soru-mea… (o sa mai revin la faza asta cu precizari)

Code Red  - un grup excelent care suna foarte bine si legat. Imi aduce mult cu In Flames! (ceea ce nu e rau deloc). Dupa 1 ora (care a trecut foarte repede) atmosfera e deja incinsa.

Baietii sunt chemati la bis. Urmam noi. Ne instalam sculele pe scena, urmeaza un mic sound-check. Nu facusem nici o proba inainte de concert, cum de obicei nu prea facem, asa ca ne-am lasat ghidati de oarece experienta si de profesionalismul lui Katala. Nefiind primul concert in Viking  stiam cam cum o sa sune (adica bine) si nu prea am stat pe ganduri si am inceput. Putin cam emotionat (trebuia sa beau si eu o bere inainte, dar era prea rece) dealtfel, fiindca chiar la prima piesa am scurtat jenant din prima parte. Adica o mare gherla. Dar nu cred ca se fi prins cineva.Trecem cu bine de „Psalm", o piesa dealtfel destul de grea dar foarte misto si continuam cu „Avoid the Pain". Bestial!!! Deja publicul era in extaz. Sunt deja in transa asa ca nu prea imi amintesc mare lucru decat ca la „Pierdut" am inceput cu versurile de la „Ce esti tu?" Nu stiu ce a fost in capul meu, probabil eram prea concentrat, asa mi se intampla, ma blochez si gata! Am terminat cu deja celebra „Inger sau Demon" si „No Personality", am cantat 10 piese si personal nu credeam ca o sa cant nici macar 3, la „vocea sexy" pe care o aveam
inainte de concert.

S E P s-a descurcat exemplar fiind stiut faptul ca e cu noi de foarte putin timp. E un baiat super si merita aprecieri, pentru ca s-a integrat perfect. In fine a fost fantastic si pot sa spun ca m-am simtit extraordinar de bine pentru ca publicul a fost super-tare. Si acum sa revin cu precizarile pe care doream sa le fac:

1. Sunt foarte fericit pentru faptul ca cei care vin la concertele nostre sunt cei mai cuminti, sinceri si entuziasti rockeri pe care i-am intalnit pe la concerte, unde de obicei ies imbranceli, scandaluri, sticle sparte, etc.. Sunt exact cum imi doresc, ca artist. Un public care urmareste prestatia scenica-artistica, muzica, melodia, mesajul, care raspunde si dialogheaza cand e chemat, un public cu foarte mult bun simt care stie sa  aprecieze. Spun asta fiindca i-am urmarit si cu alte ocazii, acesti 200-300 oameni care vin la concertele noastre sunt cei mai selectivi (daca imi permiteti aceasta exprimare) si mai adevarati dintre toti.

Am fost felicitat dupa concert de prieteni dar si de necunoscuti care mi-au cerut in mod special sa ne stanga mana… Nu cred ca va dati seama ce inseama asta pentru un artist si mai ales pentru mine aceste sincere aprecieri. Simt ca munca si efortul depus in slujba rockului nu sunt in zadar. Nu am dat cred ca demult atatea semnaturi (e urat autografe, ma simt ca „Animal X") pe coperta DVD-ului.

2. Am fost efectiv „masca" cand dl.Titus mi-a zis ca a vandut toate cele 20 de DVD-uri pe care le adusesem. Poate vindeam si mai multe daca nu eram atat de stupid incat sa cred ca nu o sa vand mai mult de 5 maxim 7 bucati. Nu stiu ce a fost in capul meu. Concluzia e ca nu ma asteptam sa dam din prima zi atatea… poate ca tirajul de 100 e prea mic. Cine stie… Asta nu poate decat sa ma bucure din mai multe puncte de vedere. Unul ar fi  ca publicul nostru e chiar interesat (sa nu spun mai multe) de TAINE si respecta munca noastra, dorind sa aiba acasa ceva din noi. Felicitari! In alta ordine de idei vad ca lumea a inceput sa cumpere materiale originale si ca nu  astepta sa le copieze de la altii. De doua ori felicitari. Asta incurajeaza artistul enorm. Si mai observ ca si-a luat lumea DVD-playere frate!!! Asta ca o mica gluma. (traiasca marfa chinezeasca ieftina !)

Dupa concert regret ca nu am mai putut sa stau prea mult la „taclale", tare as fi vrut, dar a trebuit sa ajung la mine la pravalie unde era deja plin si barmanul imi dadea telefoane disperate de ajutor. Asta e. De la rock merg tot la rock.

Inchid aceste „7-8 randuri" cu ganduri excelente si sentimente cat se poate de bune. A fost un concert foarte reusit si asta datorita publicului in primul rand, dar si al lui Morison & Katala care fac tot ce se poate mai bine pentru noi toti. La mai mare si „Keep on Rockin' On!"