DARK BOMBASTIC EVENING - cronica unui eveniment unic

Sambata, 12 decembrie, a avut loc in clubul Silver Church din Bucuresti un eveniment special care s-a desfasurat sub titulatura Dark Bombastic Evening. Organizatorii, Kogaionon si DonisArt, cunoscuti publicului pentru serile speciale de la Brasov (ambient/industrial/neofolk), au adus la Bucuresti un line-up ce promitea un eveniment unic. TriORE (Ger/Swe), Cascadeur (Ger), Kim Larsen / Of The Wand and the Moon (Den), Triarii (Ger), Rome (Lux), Ordo Rosarius Equilibrio (Swe) si Spiritual Front (Ita) au atras aproximativ 550 spectatori dintre care o treime veniti aici din peste 25 de tari, conform organizatorilor. Clubul Silver Church mi s-a parut perfect pentru un astfel de eveniment si cred ca ar putea fi "salvarea" promoterilor din Bucuresti care doresc sa organizeze evenimente de dimensiuni medii. Publicul a fost foarte variat, fiind prezenti si spectatori proveniti din zone muzicale precum metal, gothic sau (post)punk.

Maratonul muzical a inceput cu TriORE, un proiect care s-a nascut in urma colaborarii lui Christian Erdmann (Triarii) cu Tomas Petterson (Ordo Rosarius Equilibrio) pentru albumul Pièce Héroique lansat de germani in 2005. Primul album TriORE, Three Hours, a aparut in 1 octombrie 2009 si imbina cu succes stilurile celor doua trupe, pastrand melodia ORE si atmosfera bombastica creata de percutiile Triarii. Recitalul de la Bucuresti a fost al doilea din cariera si a inclus piese de pe albumul proaspat lansat, printre care Fires Burn, Like Fires Do, There's A Smell To Life That Dies, Victory Rising, Europa's Dream, Pleasures & Tortures si No Tears Are Shed For You And Me. TriORE mi-a lasat o impresie foarte placuta, iar prestatia lor a fost rasplatita cu aplauze de publicul neasteptat de entuziast, mai ales in acest moment al serii.

Dupa o scurta pauza, a urcat pe scena Cascadeur, proiectul solo al lui Axel Menzer (Hekate). Este a doua oara cand vad Cascadeur live, dupa ce in noiembrie 2008 a deschis concertul Ordo Rosarius Equilibrio de la Brasov. Absenta vreunui produs discografic, mentine insa acest proiect in obscuritate, lucru de care Axel nu se arata deloc deranjat si chiar marturiseste ca isi doreste ca acesta sa ramana un proiect live deocamdata. De data aceasta i-a avut alaturi de el pe scena pe Tomas Pettersson (ORE) - percutie si Achim Weiler (Hekate) - percutie si trompeta. Cascadeur a prezentat un neofolk dominat de vocea impunatoare a lui Axel Menzer si mi-a lasat senzatia ca am asistat la un ritual sacru, incheiat apoteotic cu o "incantatie" rostita in prezenta a doua fete ce purtau niste torte aprinse.

Momentul acustic al lui Kim Larsen de la Of the Wand and the Moon a adus o scadere a intensitatii evenimentului, in ceea ce ma priveste. Nu sunt foarte familiara cu muzica Of the Wand and the Moon, iar acest recital nu a reusit sa imi trezeasca interesul pentru ea. Incluzand piese precum Summer Solstice, Nighttime In Sonnenheim, I Crave for You, Wonderful Wonderful Sun, Lucifer sau Lost in Emptiness, prestatia lui Kim Larsen mi-a parut rece, aproape mecanica. Totusi, cred ca un astfel de recital ar fi avut mai mult succes intr-un cadru mai intim. 

Triarii au adus o mare schimbare de stil, cu un recital de factura martial-industriala sustinuta de orchestratii bombastice. Christian Erdmann a urcat pe scena a doua oara in aceasta seara, la fel de "disciplinat" si implacabil cum l-am vazut si alaturi de Tomas Pettersson, cu TriORE. Triarii a prezentat un setlist variat, cu piese de pe toate cele trei albume ale trupei: On Wings of Steel, Mother of Pain, Fatalist, Muse in Arms, Ode to the Sun, Europa. Roses 4 Rome, cum era de asteptat, s-a bucurat de sustinerea lui Tomas Pettersson la nivel vocal. Triarii a fost prima trupa care a revenit pe scena pentru un bis, dupa ce au fost chemati de audienta de la Silver Church. Ei si-au incheiat prestatia cu piesa We Are One, de pe albumul Muse in Arms, editia limitata. Ritmurile militare si probabil versurile ultimului album, care includ simboluri national-socialiste intr-un context ambiguu, au atras si cativa spectatori vizibil simpatizanti ai nazismului. Jerome Reuter, vocalistul Rome, a tinut sa mentioneze mai tarziu ca nu doreste ca trupa sa sa fie asociata cu astfel de manifestari si idei.

Urmatoarele trei trupe, probabil cele mai asteptate ale serii, au fost la a doua vizita in Romania, asa ca toate au prezentat foarte multe piese noi. Prima dintre ele, Rome, a venit cu o schimbare de componenta fata de concertul din decembrie 2008, de la Brasov. Basistul a fost inlocuit de Nikos Mavridis la chitara, percutie si vioara, care a dat un plus de melancolie si sensibilitate versurilor poetice si vocii calde a lui Jerome. Pentru cei care nu ii cunosc, Rome canta un neofolk cu elemente dark ambient si industrial. Ei au prezentat 14 piese, dintre care noua de pe ultimele doua albme ale trupei: Flowers From Exile (2009) si Masse Mensch Material (2008). Au fost, in ordine, The Consolation of Man, The Orchards, To Die Among Strangers, The Torture Detachment, A Legacy of Unrest, Hope Dies Painless (dedicata lui Doru de la Kogaionon), Das Feuerordal, Odessa, Reversion, Wir Goetter Der Stadt si Der Erscheinungen Flucht. Rome au fost foarte deschisi si prietenosi si au comunicat foarte bine cu publicul. A fost o surpriza foarte placuta sa-i vad si sa-i aud pe foarte multi din jurul meu cantand cu trupa. Dupa ultima piesa, Rome au fost chemati din nou pe scena si au mai cantat Accidents of Gesture, Der Brandtaucher si Swords to Rust - Hearts to Dust, toate rasplatite cu multe aplauze. Desi s-a mai cerut un bis, ora deja inaintata si faptul ca alte doua trupe asteptau sa urce pe scena nu le-a permis acest lucru.

Cea mai asteptata trupa a serii pentru mine a fost Ordo Rosarius Equilibrio. De data aceasta, Tomas Pettersson a fost sustinut vocal live de Rose Marie Larsen si de Axel Menzer - percutie, Achim Weiler - percutie si trompeta, Fredrik Bergström - tobe. Un fotoliu mare argintiu a fost asezat cu spatele in centrul scenei si o domnisoara a stat (?) acolo pe toata durata concertului. Avand in vedere fotografiile promotionale ale trupei si numele celui mai recent album O N A N I - [Practice makes Perfect], cred ca rolul ei era de a ilustra tema acestui disc. Dintre piesele deja cunoscute au fost Let Me Show You, All the Secrets of the Torture Garden, [Mercury Rising] Seduced by the Kisses of Cinnabar Sweet, Glory to Thee, My Beloved Masturbator, Singing for the Angel of the East [Reclaiming That Which Is Ours] si Hell Is Where the Heart Is - The Gospel of Thomas. In recital au fost incluse si trei piese noi, care vor aparea pe albumul Songs 4 Hate & Devotion ce va fi lansat in 2010: Do Angels Never Cry, And Heaven Never Fall?, I.M.B.E.C.I.L.E, My Idiot Lover si A Song 4 Hate & Devotion. Din pacate, vocea lui Rose nu s-a auzit prea bine, iar prezenta ei scenica este in contrast cu expresivitatea pe care o are pe inregistrari. In ciuda oboselii care a inceput sa se simta in public, ORE au fost chemati din nou pe scena pentru un bis cu In High Heels Through Nights of Broken Glass si Three Is An Orgy, Four Is Forever. Pentru piesa din urma, trupei i s-a alaturat Simone Hellvis Salvatori, voce si chitara in Spiritual Front si "everybody's favourite playboy", dupa cum a fost prezentat de Tomas. 

Ultima trupa a serii, Spiritual Front, a urcat pe scena in jurul orei 2.00, cand o parte dintre spectatori deja au parasit clubul. Paradoxal, aceasta a fost cea mai energica prestatie a serii, cu un Simone foarte expresiv, comunicativ si implicat. Cu doua exceptii, intregul setlist a cuprins doar piese de pe cel mai recent album al trupei Armageddon Gigolo (2006) si de pe viitorul album ce va aparea in 2010, Roma Rotten Casinò. Au fost The Shining Circle, Bastard Angel, I Walk The (Dead) Line, Darkroom Friendship, Song for the Old Man, German Boys (adaptat Romanian Boys), Jesus Died in Las Vegas (adaptat Jesus Died in Bucharest), No Kisses on the Mouth, Cold Love in a Cold Coffin, Sad Almost Winner si Slave. Finalul a fost unul clasic pentru un concert Spiritual Front, invitand pe scena aproximativ 20 de persoane pentru a canta cu ei. Spre deosebire de evenimentul de la Brasov din 2008 cand eforturile de a convinge participantii sa urce pe scena au durat mai mult decat piesa de cantat, aici publicul a fost mult mai cooperant. A fost un final excelent care a reusit sa pompeze energie in toti cei care au rezistat (deloc putini) la cele aproximativ opt ore de maraton muzical. 

Dupa concerte a avut loc un afterparty unde s-a dansat cu DJ Richard & DJ Myrtho din Olanda si s-a stat la discutii si fotografii cu muzicienii prezenti. Evenimentul s-a incheiat la 5 dimineata. 

Din toate punctele de vedere, consider ca Dark Bombastic Evening a fost un adevarat succes: un line-up impresionant pentru fanii acestor genuri, prestatii bune si foarte bune, o locatie foarte bine aleasa, un public destul de numeros, divers si totusi omogen, cu siguranta cea mai mare prezenta internationala la un eveniment de asemenea dimensiuni in Romania si o organizare careia nu i se poate reprosa nimic. Felicitari Kogaionon si DonisArt si astept cu interes urmatorul eveniment!