concerte

DEEP PURPLE: ...Frank Zappa and the Mothers

DEEP PURPLE: ...Frank Zappa and the Mothers
TRUPE: Deep Purple, Grimus

După ce vara trecută au cântat la Cluj, cei de la Deep Purple au revenit în Bucureşti după şapte ani, pe 20 februarie, la Sala Polivalentă, spațiu pe care l-au mai văzut şi în 1998. Concertul din Cluj Napoca a făcut parte din acelaşi turneu mondial în care a fost inclus şi concertul de joi din capitală, mai precis, un turneu uriaş de promovare a celui mai recent album, Now What?!. Turneul a început acum un an în Dubai, a trecut apoi prin Australia, Singapore, a cuprins şi o dată în Africa, iar după aceea s-a desfăşurat doar prin Europa, urmând să o mai facă până în luna aprilie, când legendele cu pricina vor ajunge în Japonia.

Cu excepția a două mici sectoare poziționate lateral față de scenă, care nu erau deschise publicului, Sala Polivalentă a fost plină chiar din momentul destinat actului de deschidere al trupei Grimus. Este drept că, odată ce se apropia ora de începere a show-ului Deep Purple, sala devenea neîncăpătoare. Grimus, trupă de alternative cu originea în Cluj, a susținut un concert hotărât, a sunat impecabil, iar membrii acesteia s-au arătat a fi foarte confortabili în preajma unui public format din mii de oamenii, ceea ce îi descrie ca fiind deja profesionişti. Este lesne de înțeles că singurul lucru care a lipsit a fost potrivirea în context, fapt care reiese din reținerea generală a publicului. E destul de greu să potriveşti o muzică modernă, cu tentă adolescentină şi sunet ce s-a născut după anul 2000, cu o muzică bazată pe cel mai clasic val de hard rock. Dar este la fel de adevărat şi faptul că alte variante, adecvate acestui cap de afis, nu prea există.

Sub noua lor emblemă retorică (vezi coperta albumului Now What?!), Deep Purple au început concertul după un intro demn de coloană sonoră pentru ceva Science Fiction, cu o piesă nouă, aşa cum era de aşteptat şi anume, Après vous. Este o piesă care scoate la iveală nişte elemente psihedelice aduse într-un mod frumos de clăpar. Au reuşit să omogenizeze într-un fel plăcut noile piese cu cele clasice, compuse în vremea anilor ’70. Piesele noi au fost introduse în variate momente din playlist, iar acest lucru nu a generat niciun contrast neplăcut, nu a făcut nicio schimbare uriaşă de decor sonor, astfel că diversitatea cronologică nu a încurcat pe nimeni. Nu au lipsit solourile fiecărui membru, primul fiind cel al lui Steve Morse, care s-a dovedit a fi cel mai personal şi cel mai complex. La rândul lui, tobarul Ian Paice, cu tradiționalul lui mic set de tobe a avut un moment foarte colorat, din toate punctele de vedere. Pentru solo, el a folosit nişte bețe cu un soi de leduri fixate la capete, cu lumini colorate care se schimbau în ritmul impacturilor.

Întreaga trupă a fost foarte activă, fără să-şi dezvăluie vârsta. Vocea lui Ian Gillan, care s-a ținut numai de glume a sunat excelent. Dar cu toate astea, s-a remarcat o vagă superficialitate în ambianța generală a live-ului, piesele pierzându-şi intensitatea pe care o şțim de pe discuri, iar cauzele pot fi diverse.  

Clăparul Don Airey a avut de asemenea momentul său, prin care a bucurat lumea cu pasaje de Bach, Mozart, Holst şi nu numai, iar regretatul fost clăpar, Jon Lord, bineînțeles că a primit omagii prin interpretarea unei alte piese de pe Now What?!, Above and Beyond, care îi este dedicată. Nu au lipsit nici reprezentativele Perfect Strangers, Space Truckin’ şi Smoke on theWater înainte de bis, sau Hush şi Black Night de după.  

Calitatea sunetului şi luminile merită toate aplauzele, pentru că un exemplu mai bun decât ceea ce s-a petrecut la Sala Polivalentă este aproape imposibil de găsit. Nu acelaşi lucru se poate spune despre proiecțile de pe ecranul fragmentat aşezat pe scenă, dar asta nu înseamnă ca a fost ceva dezastruos, ci doar că s-a aplicat un nivel elementar al percepției asupra imaginii. În ceea ce priveşte publicul, alcătuit bineînțeles din absolut toate vârstele, se remarcau câteva grupuri care lăsau de înțeles că îndrăgesc Deep Purple datorită petrecerilor organizate de companiile la care sunt angajați, evenimente ce se lasă cu karaoke şi Smoke on the Water. Dar nu acesta a fost publicul principal, aşa că Ian Gillan şi compania nu aveau cum să observe aceste aspecte şi cel mai probabil, s-au bucurat din plin de acest concert.
 
Autor: Gina S.
Foto: 13
Vezi galeriile trupelor: Deep Purple, Grimus

Data concert:  February 20, 2014  | 0 Comentarii  | 5673 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: DEEP PURPLE: ...Frank Zappa and the Mothers

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte