E-FORCE in Panic

Miercuri seară pe 14 mai, trupa franceză E-Force a ajuns pentru a treia oară în acest ținut românesc, iar de data asta au avut concert în clubul Panic, după ce înainte s-au oprit la Cluj. Aşa cum s-a mai povestit în firava noastră presa, cu ocazia evenimentelor anterioare care au implicat E-Force, trupa în cauză este o reminiscență a vremurilor în care, membrul lor principal, Eric Forrest cânta cu minunații canadieni de la Voivod. Astfel, el îşi pune o amprentă serioasă pe albumele Phobos şi Negatron, care au avut un sunet aparte dacă le comparăm cu alte elemente discografice, fiind ceva mai rock’n’roll, ceva mai experimental să-i spunem, dar la fel de spațial, aşa cum Voivod ştie să prezinte lucrurile. Încă din acel interval de timp, de prin 1994 până în 2001, Eric Forrest activa sub porecla E-Force. După ce a dispărut din Voivod, el a înființat această trupă ce-i poartă pseudonimul, care avea să se bazeze pe sunetul mai sus amintit, căruia i-a mai adăugat tot felul de detalii. Între timp, E-Force a emigrat din Canada în Franța şi are la ora actuală trei albume de studio mari şi late.
Formația autohtonă N.E.G.A.T.I.V. a fost invitată pentru a deschide acest concert din Bucureşti. Contextul vizual era marcat de o aşa-zisă inundație petrecută în club Panic, însă nimic grav. Doar podeaua strălucea ca un patinoar, mirosea a rece şi ud până să ajungi într-un loc mai apropiat de băi, cât să descoperi fața insalubră a acestui environment. Nu, nu e o critică, e ok că în unele locuri miroase atât de urât, ar trebui să ne obişnuim cu asta pentru că, probabil în câțiva ani aceasta va fi aroma principală din oraşele aglomerate. În fine, locul destinat backstage-ului era întunecat ca iadul, iar în spațiul pentru audiență aveai prilejul de a admira însemnări „rupestre”, punctul forte fiind o semnătură redată pe un perete, în maniera unui oligofren care spunea: „priveşte cerul.” În club erau câțiva oameni, vreo patru-cinci veniți la concert, alături de micul grup de organizatori şi o gaşcă mică la rândul ei de susținători ai trupei N.E.G.A.T.I.V. Această trupă se descrie ca una de old school thrash metal, dar aş spune că e una de old school Romanian thrash metal, sau şi mai scurt, una de Romanian metal. Vă mai amințiți de acele trupe de cover-uri sau de jam session din jurul anului 2000, ca să nu zic din anii ‘90? Nu, N.E.G.A.T.I.V. nu e trupă de cover-uri, ori de jam session, dar au un aer similar.
La începutul concertului, vocalul care mai bagă şi chitară ritmica a urcat pe scenă cu ghiozdanul în spate. Un gest greu de definit, ca şi întregul lor concert din seara despre care vorbim. Parcă cineva vrea să-ți cânte în acelaşi timp Phoenix şi un Suicide Angels mai lent, sau parcă ar vrea nişte Trooper cu nişte Exodus nou fără triggering şi fără agresivitate. Bizar, mai ales că au nume de piese precum Pădurea spânzuraților, sau Scara de cuțite (???). Încă îmi doresc să nu fi auzit eu bine. Prietenii trupei s-au bucurat de  show, iar până acum, N.E.G.A.T.I.V. are un E.P. lansat, unul cu numele trupei, aşa că luați de verificați, având în vedere că din relatarea mea nu veți înțelege nimic, pentru că nici eu nu am înțeles. Au făcut  o preluare dupa Motorhead, bineînțeles Ace of Spades, o inițiativă de lăudat, care mai rar se întâlneşte la trupele tinere. Cu prilejul acestei preluari am descoperit că tobarul lor este unul excepțional. În încheiere, aceşti băieți au făcut o reinterpretare a unei piese folclorice răspândite în mare parte printre țiganii din Oltenia şi este vorba despre celebra Ciuleandra. Vă asigur că nu vrea nimeni să ştie părerea mea despre introducerea folclorului, indiferent de origine, în metal.
Apoi despre E-Force, mă gândesc că poate băieții ăştia au o karmă negativă pe undeva. E a treia oară când ajung aici şi interesul pentru ei e destul de scazut. Am înțeles că la Cluj au avut un public de opt persoane. Prima dată au venit în țară la un OST Mountain Fest, pe vremea când era un mic eveniment desfăşurat la munte şi nu unul mare care să acapareze betoanele de la Romexpo. Aşadar, vorbind despre primul lor show în această țară, având loc la Râşnov şi considerând că numele lor nu are o aşa mare rezonanță, e greu să crezi că s-ar fi deplasat mulțimi din alte oraşe pentru asta. Poate băştinaşii să fi încercat, dar să lăsăm glumele. E-Force au mai venit apoi la un eveniment cu trupe locale în mare parte şi cu câteva nume mici străine, ce a avut loc în Bucureşti la Amfiteatrul Mihai Eminescu şi de aceea era sortit pierzaniei. Acum, la Panic Club, la fel, doi-trei entuziasmați şi-au făcut apariția. Ciudat este faptul că există concerte cu trupe locale care, să ne fie cu iertare, dar unii chiar nu ştiu ce cântă şi de ce, dar reuşesc să umple o sală de capacitatea celei de la Panic, indiferent de zi, sau că prețul biletului măsoară două beri, ca şi în cazul despre care vorbim. De ce n-ai vrea să auzi piese Voivod live? Şi nu că ar fi cântate ca să fie, dar acesta este vibe-ul trupei şi e unul colosal. Dincolo de nostalgiile Voivod, trupa are muzică serioasă care nu ar trebui să lase indiferent vreun adept al acestui gen, dar se-ntâmplă. Este vorba de un thrash progresiv oprit într-un punct fascinant al lui. Dar, iată că cei de la E-Force sunt obişnuiți cu atmosfera de concert în garsonieră, vor doar să se distreze, să bea ceva cu prețul de a da nişte concerte executate în mare fel.
Singurul lucru neplăcut la E-Force este coperta ultimului album, dar ce contează? Apropo de asta, anul acesta ei au lansat The Curse…, care inițial se numea The Curse of the Cunt. Se aude că ar fi fost ceva probleme cu cenzura şi este greu de imaginat contextul acestor probleme în vremurile astea în care ne desfăşurăm triviala existență nestingheriți. S-au cântat câteva piese de pe acest nou material, Devoured spre exemplu, de unde se pare că s-au lărgit orizonturile într-o oarecare măsură din punct de vedere stilistic. Au prezentat nişte piese mai lungi decât le este caracteristic, dar cu nişte riff-uri foarte bine găsite. Din playlist au mai făcut parte piese de pe albumele anterioare, Evil Forces şi Modified Prison. Bineînțeles, nu au lipsit preluările dupa Voivod, cum ar fi Project X, Insect sau Mercury. De menționat că au avut parte de o sonorizare extraordinară, cam cea mai bună din ce am mai auzit eu pe la Panic. Vocea a sunat ca-n vid, chitările ca nişte aparate de zbor nedefinite, iar toba ca una dintre armele necesare într-o galaxie ostilă. Am mai auzit o interpretare la In League with Satan, iar când indivizii prezenți au chemat trupa la bis, E-Force au făcut o surpriză frumoasă şi au cântat The Trooper.
Sunt ok până la urmă concertele cu aer de petrecere privată, nu e niciun dezastru că o trupă vine de undeva de departe, în repetate rânduri ca să cânte acelor cinci inşi de fiecare dată. Atât timp cât ei ştiu la ce să se aştepte, e totul în regulă.