FIRST ROMANIAN DARKFEST la Bucuresti

TRUPE: Das Ich, Diary of Dreams

Sambata, 14 februarie, a avut loc un eveniment inedit in clubul Fabrica din Bucuresti. A fost o mare surpriza pentru mine anuntul acestui First Romanian Darkfest, care i-a reunit pe afis pe Diary of Dreams, In Strict Confidence si Das Ich, si mi-a trezit o mare curiozitate nu doar pentru prestatia live a trupelor, ci si vis-a-vis de publicul care avea sa se prezinte in seara evenimentului. Curiozitatea nu era legata de tinutele pe care ascultatorii de darkwave/electro/gothic le-ar fi putut avea si care inca sunt privite la noi ca o ciudatenie, ci in privinta numarului celor prezenti si cati dintre ei stiau exact despre ce era vorba. M-a bucurat sa vad ca intr-adevar exista public pentru aceste genuri de muzica si sper ca acest eveniment va avea o continuitate. Pe scurt, am avut parte de sunet bun si foarte bun pe toata durata evenimentului, lumini ok si prestatii foarte bune pana in jurul orei 3 dimineata. Recunosc ca motivul principal al deplasarii mele la Bucuresti l-au constituit Diary of Dreams, cu care am intrat in contact acum vreo trei ani, insa nici celelalte participante la Darkfest nu-mi erau complet straine. Pentru metalfanii cate nu stiu cine sunt aceste trupe, o sa incerc sa fac si o scurta descriere a fiecareia.

Cei care au deschis seara au fost Negru Latent, o trupa tanara de darkwave din Bucuresti, formata in anul 2007, care ii are in componenta pe Ruxandra - voce, Dragos - clape si Serban - chitara. Din pacate, nu am reusit sa ajung decat inainte de piesa Lux Noctis, care nu mi-a atras atentia. Cu o linie melodica ce mi-a parut simpla si destul de monotona in fundal, am avut surpriza sa constat ca erau prezenti la Bucuresti numerosi fani ai genului chiar si din Bulgaria si Germania.

Dupa o scurta pauza, si-au facut aparitia pe scena cei de la Das Ich, aflati pentru a doua oara in Romania, dupa un prim concert sustinut in cadrul festivalului Rock la Mures 2003. Avand o activitate muzicala de aproape 20 de ani, Das Ich s-au impus pe scena muzicala gotica europeana prin originalitatea si forta compozitiilor, prin varietatea sonoritatilor electronice, completate de un spectacol vizual incitant in aparitiile live.

Energici si expresivi, Stefan Ackermann, Bruno Kramm si Marty Söffker si-au facut aparitia pe scena de la Fabrica in jurul orei 22.00. Stefan a reusit sa introduca publicul in atmosfera inca din primele minute de concert, provocandu-l constant prin mimica, gesturi si numeroasele coborari de pe scena, si intretinandu-i interesul pana in ultima secunda. Dintre piesele cantate am retinut Schrei, Kindgott, Kain und Abel, Kannibale si Gottes Tod, cea din urma fiind ceruta de cei prezenti pe tot parcursul recitalului. Reactia publicului i-a incantat pe membrii Das Ich si acestia au revenit pentru un bis care a cuprins si Distillat. In primele randuri s-a dansat tot timpul, creandu-se o atmosfera superba ce anunta o noapte incendiara.

In Strict Confidence este o trupa cu vechime pe scena darkwave/electro (activa din 1990), insa este cea despre care stiam cele mai putine lucruri inaintea Darkfestului. Am avut curiozitatea sa ascult cate ceva din discografia lor, dar nu m-au prins. Live, insa, soundul este mult mai "plin" si mai "greu". Folosindu-se chitara si bateria in detrimentul sampler-elor, duelul vocilor lui Dennis Ostermann si Antjei Schulz au un suport solid, iar prestatia live este una energica si antrenanta. Dintre piesele cantate am retinut Zauberschloss, Promised Land, Kiss Your Shadow si Prediction. Pe toata durata recitalului in fundal au rulat proiectii video, insa multe priviri au ramas indreptate inspre Heidi Pulkkinen - chitara, mult timp dupa intrarea trupei in scena.

La o ora destul de tarzie au urcat pe scena si cei de la Diary of Dreams, care pe mine m-au incantat peste masura, fiind concertul care m-a impresionat cel mai mult dintre toate cele vazute in ultimele luni. In spatele acestui nume este "creierul" Adrian Hates, ale carui compozitii dinamice nu ocolesc nici agresivitatea, nici melodia, nici forta si nici melancolia sau vulnerabilitatea. Muzica Diary of Dreams are un registru variat si reuseste sa doboare barierele muzicii electronice in care se zbat multe dintre trupele de gen. Ei au la activ noua albume de studio, cel mai recent dintre acestea, intitulat (if), urmand sa fie lansat in 13 martie 2009.

Recitalul a inceput cu piesele Nekrolog 43 si Chemicals, ce mi-au atras atentia asupra chitarilor care live au o prezenta mai pregnanta si dau un plus de forta prestatiei scenice. Cateva dintre piesele cantate in continuare au fost (in ordinea in care mi le amintesc) Panik?, Kindrom, The Plague, Soul Stripper, Giftraum, Amok, Traumtänzer, The Curse, Hypo)criptick(al, UnWanted si MenschFeind. Se simtea o energie electrizanta pe scena si aceasta s-a transmis rapid publicului. Adrian Hates a comunicat cu acesta pe toata durata concertului, coborand de cel putin 4 - 5 ori de pe scena si interactionand cu cei din primele randuri, la un moment dat oferindu-le chiar si niste pahare cu vin alb. Un personaj fascinant si carismatic, cu o figura impozanta si o voce grava, penetranta, uneori melancolic si auster, alteori agresiv sau chiar pus pe sotii, Adrian Hates a oferit un show impresionant, impreuna cu Gaun:A - chitara, D.N.S. - tobe si Torben Wendt - clape. Pentru mine a fost o surpriza sa il vad la clape pe vocalistul Diorama (o alta trupa din aceeasi arie, pe care imi doresc sa o vad live), inainte de concert fiind convinsa ca cel care urma sa preia sintetizatoarele avea sa fie Taste. S-a dansat si s-a cantat, timpul a trecut repede si Diary of Dreams si-au luat ramas bun de la publicul de la Fabrica, vizibil impresionati de reactia audientei. Au revenit cu She si Butterfly: Dance! Dar nu a fost de ajuns si a urmat al doilea bis, un moment acustic emotionant: She and Her Darkness care a alunecat firesc in Amok (varianta acustica) - o incheiere cum nu se putea mai potrivita. Parafrazand, let me say thank you, Diary of Dreams, for all that you have given us.