Guest Metal Night 3.0

Vineri, 3 noiembrie, a avut loc, în Fabrica, cea de-a treia ediţie Guest Metal Night. Fideli filozofiei lor, cei de la The Guest au organizat, şi de data aceasta, un eveniment divers, cu trei trupe care activează în trei nişe distincte ale metalului.
 
Seara a debutat cu Tragic, o trupă fondată în 2007 şi pe care nu reuşisem s-o văd în iunie, la Cobra Fest. Cu toate că post-metal-ul nu e chiar my cup of tea, mi-au plăcut fiindcă se vede că pun mult suflet în ceea ce fac. Am remarcat riff-uri grele, care aduceau uneori a Kyuss, câteva pasaje gen Pink Floyd şi interpretarea vocală de tip hardcore. Din fericire, Tragic nu au avut parte de soarta tragică a altor trupe din deschidere, pentru că publicul a continuat să crească în număr, atras de ce se întampla pe scenă.

A doua trupă a serii a fost Bloodway, revenită după nouă luni de absenţă şi care şi-a lansat, cu această ocazie, noul album A Fragile Riddle Crypting Clues. Dacă ai citit recenzia pe care am făcut-o noului material, atunci îmi ştii părerea. Show-ul intens la care am asistat a demonstrat faptul că Bloodway este o trupă care, deşi s-a născut faimoasă (datorită istoricului membrilor ei), nu s-a culcat pe-o ureche şi a continuat să crească, de la un concert la altul, de la un album la altul. Ce diferenţă este între primul concert, cel din februarie 2014, din Question Mark (o bombă de local, închis între timp) şi cel de vineri!
 

Vineri am asistat la mai multe premiere. În afară de faptul că am ascultat noile piese live, am văzut, pentru prima dată, formându-se un mosh pit la un concert Bloodway; tot pentru prima dată am auzit publicul intonând „Woooooaaah-oooh-oooh”, ca la refrenele Maiden (de exemplu pe The Incident, în timpul soloului de chitară), am asistat la o tentativă (ratată) de stage diving (pe Midlight Scout) şi am auzit publicul scandând, la final, numele trupei. Cred că toate acestea se datorează faptului că, pe ultimul album, muzica Bloodway a devenit mai directă, mai accesibilă, fără să piardă nimic din ingredientele originale. În plus, Costin a comunicat permanent cu publicul, mai mult ca de obicei: a început într-o notă gravă, spunând că totul a devenit mai complicat pentru trupă, în ultimii doi ani. Apoi, pe parcursul concertului, s-a destins: de exemplu, a avertizat publicul să nu se plictisească la noile pisese, să le ia ca şi cum s-ar uita la un film de Tarkovski; după intensa Prison Paradise, când cineva din public a exclamat „Vaaai cât de p...a mea a fost!” a replicat amuzat cu „Nu mă pune s-o repet!”. Cât despre ceilalţi membri ai trupei, Mihai mi s-a părut discret, ca de obicei, iar Alex a fost un adevărat motor pentru noile piese, afişând, totodată, atitudinea sa relaxată. La fel ca la concertul The Iron Temple, din septembrie 2016, scena a fost împodobită de creaţiile metalice ale lui Andrei Tudorache, care au mascat amplificatoarele cu forme fosforescente, inspirate din grafica lui Costin.
 

Concertul Bloodway a fost punctul culminant al serii, la Darkest Era publicul rărindu-se la nivelul celui de la Tragic, ca într-o demonstraţie a „Clopotului lui Gauss”. Trupa irlandeză nu s-a dat bătută şi a pornit, de la prima piesă, într-o misiune de recucerire. Le-am admirat efortul şi, teoretic, ar fi trebuit să-mi placă mult muzica lor, un amestec de heavy metal cu influenţe celtice. În plus, băieţii de la Bloodway erau încântaţi de cum sunaseră Darkest Era cu o seară în urmă, la Craiova. Cu toate acestea, mie mi s-a părut doar o muzică energică, agreabilă, lipsită, însă, de intensitatea Bloodway - pe care abia ce-o experimentasem - sau de senzaţia pe care mi-o transmit Primordial.
 

În concluzie, a fost o seară foarte reuşită! După nişele pe care le-a bifat in cele trei ediţii, sper ca viitoarea Guest Metal Night nr. 4 să aducă şi câteva surprize din zonele occult, doom sau stoner... Până nu trece valul!