concerte

HAGGARD si Crow7 in Silver Church

HAGGARD si Crow7 in Silver Church
TRUPE: Crow7, Haggard

Duminică seara a venit din nou vremea să ne întoarcem în timp “to the Dark Ages” pentru mai bine de două ore, alături de cei din trupa Haggard. Deci prezenta în Biserica de Argint (The Silver Church) de la Preoteasa se impunea, mai ales ca seara debuta sub egida “cu casa închisă“.
Să începem însă cu începutul: partea cea mai dureroasă a fost că, desi organizatorii anuntaseră initial deschiderea portilor la ora 19.00 si începerea festivitatilor la 19.30, totul s-a decalat cu aproximativ două ore, conditii în care coada de la intrare a amintit până catre ora 21.00 de vremurile nu demult apuse ale cozilor la oua, lapte, ulei si alte “nimicuri“. Odată pătrunsi în incintă, am fost martorii probelor de sunet ale celor de la Crow7 si ai unui start ce s-a dat în jurul orelor 21.30.

Asadar în deschidere am avut ocazia să îi vedem pe cei de la Crow7 (eu unul nu mai auzisem de ei până acum, necum să-i urmăresc live), cale de circa 40-45 de minute. Ca impresie, instrumental n-au sunat rău, singura suferintă fiind provocată de solistul Corbin Evend, a cărui voce nu a sunat întotdeauna “ca unsă” de-a lungul recitalului. Si parca încerca sa aduca un pic cam mult cu Alice Cooper. Ca imagine au fost o prezentă placută, atrăgând atentia prin machiaj si mai ales prin lentilele de contact de culoarea caisei-ochi de lup. Un plus a fost faptul că solistul a tinut mai tot timpul legătura cu publicul, apreciind prezenta si sustinerea. 

După aperitivul oferit de Crow7, a venit rândul celor de la Haggard să ne delecteze cu felul principal si cu desertul. Si a fost o masă copioasă! Un fel de cină la un restaurant de lux (pentru rockeri!). După cum spunea Asis Nasseri, în Romania, Haggard se simte ca acasă, mai ales că au venit la Bucuresti si cu două componente de pe plaiuri mioritice. A iesit in evidentă flautul Cătălinei, care a binevoit sa vină si în fata scenei în cateva rânduri.

Cred ca un lucru ar trebui mentionat despre Haggard: pe cât sunt de talentati ca instrumentisti, pe atât sunt de modesti ca oameni, sau cel putin asta e impresia pe care o emană. Acest lucru a fost dovedit cu prisosintă imediat după expunerea de mai bine de două ore de pe scenă, cand s-a putut rămâne alături de ei pentru poze si autografe si chiar pentru mici discutii.
Publicul a fost la înăltime, creând împreună cu trupa o atmosferă intimă – părea că o mână de oameni talentati s-au strans ca pentru a le cânta prietenilor apropiati ceva din suflet. Sala s-a dovedit neîncăpătoare, dovadă stând faptul că era foarte greu să te misti în jurul scenei. Au predomionat tinerii, care nu s-au abtinut în nici un fel să-si scuture pletele alături de componentii trupei. Nebunia totală s-a declansat odata cu piesa Herr Mannelig, unde vocea Susannei a sunat atât de cald si de plăcut în timp ce cânta “Herr Mannelig, Herr Mannelig mi vorrai sposare“, incât părea că toată sala era gata s-o ia de nevastă. Plus ca toată lumea prezentă stia versurile, astfel încât am putut asista la un minunat cor alcătuit din sute de voci.
Imediat după, publicul a început să ceară cu insistentă “Awaking the Centuries“… Asis a replicat în stilul caracteristic “I haven’t decided for the playlist …yet“. După ce s-a sfătuit si cu restul trupei s-a respectat dorinta publicului, lucru văzut destul de rar pe o scenă rock. Poate că n-ar fi o idee rea ca la un moment dat să putem asista la un concert în care fiecare piesă următoare să fie aleasă de către public… Debutul piesei “The Final Victory“ a fost cu totul special, publicul cantand în cor alături de Susanne si apoi singur refrenul “The final victory has crushed the autumn silence“, cor lăudat si aplaudat de membrii trupei.

Un alt moment special a fost cel în care Nasseri a cerut asistentei sustinerea “luminoasă“, respective cu orice fel de surse – brichete, telefoane, lanterne etc., cerere sustinută prompt de sute de mâini. Adică exact ce mai lipsea ca să poată fi declarat un concert mare. 
Plăcut a fost faptul că “chitara intâi“ a vorbit mai tot timpul cu publicul, povestind despre albume si piese, multumind asistentei pentru participare si pentru tot ce a oferit. O bilă neagra însă pentru Asis care, la primul “Bună seara“ a pronuntat “Budapest“ în loc de ulteriorul “Bucaresti“. De remarcat prezenta scenică a sopranei Susanne Ehlers, ale cărei miscări gratioase au încântat privirea si care a concurat din plin head-banger-ii din primele rânduri. La fel, energia de care a dat dovadă chitaristul Claudio Quarta si mângâierea clapelor de către Hans Wolf.
Setlist-ul a fost variat, oferind cam tot ce se putea: Herr Mannelig, Awakening the Centuries, Per aspera ad astra, The Final Victory, Tales Of Ithiria, Eppur si muove, The Observer, The Sleeping Child, The Day as Heaven Wept, In a Fullmoon Procession, In des Konigs Hallen sau Upon Fallen Autumn Leaves.
Concertul s-a închis cu un bis ce nu putea lipsi si cu salutul cald al trupei către public. A urmat apoi sesiunea de autografe, poze si discutii ca încheiere. O seară plină de magia Evului Mediu si de priceperea menestreilor din Munchen. Pe curand, Haggard
Vezi galeriile trupelor: Crow7, Haggard

Data concert:  May 08, 2011  | 0 Comentarii  | 3774 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: HAGGARD si Crow7 in Silver Church

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte