Hatework Festival: metal to the bone

Manat de o nevoie apriga de brutalitati live m-am grabit sa ajung la sala Preoteasa, locul desfasurarii primei editii a promitatorului Hatework Festival. Desi am ajuns devreme, nu am simtit acea intarziere, pentru care organizatorii si-au cerut scuze in repetate randuri ulterior. Nu am simtit-o pentru ca a fost un bun prilej de "socializare" cu diversi pe care nu-i intalnesc zilnic. Datorita socializarii nici nu mi-am dat seama la ce ora a inceput practic concertul.

Cadavrul

Constantenii de la Cadavrul au avut sarcina de a deschide Hatework festival. Beneficiind de o oarecare presiune a mai sus amintitei intarzieri, precum si de un sunet destul de confuz, trupetzii si-au executat show-ul onorabil, incalzind atmosfera cu un death metal pe cat de brutal, pe atat de accesibil. Piesele au curs in graba, neexistand momente prea lungi de comunicare cu publicul. Mai mult soc decat reactie...cam asta s-ar putea spune despre publicul luat putin prin surprindere de brutalitatea Cadavrului.

Cadavrul

De admirat imaginea unitara a trupei, adica cele trei tricouri imprimate cu "The Corpse is Alive". De muzica as fi vrut sa spun mai multe, dar in afara de piesele pe care le stiam deja sunetul nu m-a ajutat sa inteleg mare lucru.

Cadavrul

Asta e, Cadavrul a fost un mic cobai pe care cei din echipa tehnica au testat diverse combinatii, atat asupra sunetului cat si a luminilor, despre care pot spune ca m-au enervat cumplit prin numarul lor redus. Poate ca vizual aratau bine, insa deveneau inamici veritabili in momentul in care doreai sa faci o poza.

Leprosy Abscess

Dupa o scurta pauza, in care au survenit niste modificari la setul de tobe pus la bataie, scena a fost ocupata de Leprosy Abscess. Parca mai balansati decat Cadavrul, acestia au beneficiat de un sunet putin mai bun.

Leprosy Abscess

Death metal-ul mai asezat, mai tematic, cantat in 2 chitari au captat atentia publicului, care pe alocuri a inceput sa renunte la pasivitate. Mai multa bere, mai mult fum, mai mult death metal... ameteala incepea sa-si faca simtita prezenta.

Leprosy Abscess

La fel ca si Cadavrul, Leprosy Ascess si-au executat rapid repertoriul, lasand scena libera pentru bulgarii de la Agonic Fainth.

Agonic Fainth

A treia trupa, o a treia abordare cu influente death metal. Agonic Fainth au propulsat prin difuzoare primele teme melodice din cadrul Hatework Fest. Mai diversi stilistic si mult mai melodiosi decat primele doua trupe de deschidere, bulgarii au incins bine atmosfera, fiind ovationati in repetate randuri de public.

Agonic Fainth

Pot spune ca ordinea de intrare a trupelor a fost
foarte bine gandita de catre organizatori, Agonic Fainth cazand la fix. Desi parcurg o combinatie de stiluri extreme, inmuiate de ceva melodie, bulgarii nu aduc in prim plan elemente noi, originale, dar sunt o trupa care prinde destul de bine la public. De multe ori live riff-urile si formulele previzibile ofera reactii placute din partea publicului. Sunetul a fost mai bun si putin mai tare.

Agonic Fainth

Deviant

Trupa cu numarul 4 a fost Deviant. Sau mai bine zis bomba Deviant, care odata cu Hatework Festival a explodat. In forumla de 4, cu Florian de la Protest Urban la voce, deviantii au rupt in doua sala Preoteasa. Desi imi plac, nu ma asteptam la un asa succes, mai ales la public, si mai ales in acest context de "kult death metal".

Deviant

Punctul culminant al show-ului a fost featuring-ul cu Shole si Chinutzu din Crize, amandoi pe post de vocali. Publicul o luase razna, strivindu-se in moshpit-uri fara de sfarsit, in vreme ce iadul se declansase pe scena. Tase nu ierta nici o toba, Shole era mai "death" ca oricand, Chinutzu urla ca din gura de sarpe. Haos in cel mai bun sens al cuvantului.

Deviant

Dupa parerea mea, a fost show-ul vietii lor (de pana acum) iar formula de acum o gasesc perfecta. Avand in vedere ca au avut o singura chitara sunetul putea fi mult mai bun.

Claymore

Trupa cu numarul 5 a fost Claymore. Ce pot sa spun? Sunetul a fost de partea lor, dar parca lumea nu prea avea chef de stilul lor dupa iuresul Deviant.

Claymore

O diferenta stilistica enorma intre Claymore si Deviant a lasat sala putin mai libera, iar cei interesati de prestatia lor s-au putut bucura de ceva spatiu in fata scenei. Bulgarii canta bine, sunt muzicieni ok, dar stilul lor nehotarat nu i-a ajutat foarte mult, cel putin de data asta.

Claymore

Desi nu imi plac, cred ca ar fi putut obtine o reactie mai buna din partea publicului.

Code Red

Trupa 6 a fost Code Red. Au gasit publicul nu incalzit, ci mai degraba putin confuz dupa show-ul Claymore. Show-ul Code Red a fost mai mult unul de "recovery" pentru cei prezenti. Mai condensati, cu o agresivitate mai prezenta decat a bulgarilor, brasovenii si-au parcurs setul de piese pe un fundal de relaxare.

Code Red

Nu am inteles de ce a trebuit sa scriu pe afis sub logo-ul lor "Avantgarde Death Metal". Oamenii astia canta un metal melodios cu influente death metal suedez si nimic mai mult.

Code Red

Muzica a fost cantata coerent si placut, iar spre sfarsitul show-ului lor publicul deja isi revenise din amorteala.

Parricide

Trupa 7 a picat in Preoteasa ca o grenada cu cuiul scos. Bestiali acesti Parricide, care mi-au adus aminte de copilaria marcata de grind. Odata cu explozia de agresivitate de pe scena a sarit in aer si publicul, care i-a sustinut pe polonezi pana la ultima nota.

Parricide

A fost un show incendiar, prietenos si extrem. Death metal cu influente grind, cantat excelent, cu multa implicare si placere, la o varsta la care unii oameni plimba caruciorul in parc, sunet mult mai bun, prezenta scenica foarte buna.

Parricide

Scurt si la obiect, Parricide au fost a doua senzatie a serii. O lectie de viata death metal.

Sinister

Ultima trupa si totodata capul de afis au fost Sinister, care au exemplificat in cel mai clar mod cu putinta de ce sunt considerati o trupa kult.

Sinister

Cu un sunet zid si mult mai voluminos decat restul trupelor, Sinister si-au parcurs piesele cu o calmitate superioara, dominata de prezenta demonica a vocalului. Maturi, calmi, demonici, Sinister au dominat sala Preoteasa cu un repertoriu de brutalitati cantat extrem de corect.

Sinister

Ca si alti prezenti la eveniment, in timpul show-ului Sinister m-am surprins ramas cu gura cascata. Impunatori si mari acesti olandezi initiati in tainele ascunse ale death metal-ului. Dupa ce si-au dezintegrat audienta cu prestatia lor,sinistrii au coborand agale de pe scena, lasandu-mi in suflet un sentiment de implinire.

Sinister

Tarziu in noapte, prima editie a Festivalului Hatework a luat sfarsit.

A fost frumos, si sper ca data viitoare sa fie mai multa lume, mai multe lumini si poate alta sala, pentru ca nu sunt un fan al locatiei. A! Si sa nu se mai puna in pauzele dintre trupe RATM. Felicitari.