concerte

Klausenburg Metal Gathering

Klausenburg Metal Gathering
TRUPE: Desecrate, Eufobia, Nox Vorago, Primordial

Am auzit numai cuvinte de laudă despre concertul fenomenal susținut de Primordial la Metalhead Meeting 2015, iar acum în sfârșit am avut ocazia să îi văd live pe irlandezi. Evenimentul din 17 noiembrie a fost organizat într-un local care s-a deschis cam de un an la parterul Cluj Arena, pe Aleea Stadionului nr 2.
Am ajuns și eu pe la 20:30 în Form Space, am trecut prin holul protejat cu gardul de gratii din fier și la intrare mi-au dat și mie o brățara, pe care cu siguranță am să o păstrez ca amintire, exact cum păstram când am eram copil ambalajul celor mai delicioase ciocolate… Oricum, un concert nu se poate compara cu nimic. Să fii prezent la un concert bun este o plăcere deosebită, un dar și o amintire pe care nimeni nu ți le poate lua.
  
Percepem și înregistrăm în mintea noastră ceea ce am auzit și am văzut în diferite feluri: eu, tu, cea care a dansat și a făcut headbang pe tot parcursul concertului sau cel care a stat în capătul sălii urmărind nemișcat prestația trupelor. Ne bucurăm de același lucru în diferite feluri. Și cea mai faină parte e că această bucurie o poți cumpăra cu un bilet de intrare. Sau cu o brățară.

Dar, să zic mai departe până nu uit cum a fost. Am auzit că cei de la Eufobia cântau deja de o jumătate de oră, așa că m-am dus în față să mai prind câteva momente din concert și două-trei cadre acceptabile. Acceptabile nu prea am mai prins, dar tot am prins câte ceva. Grupul a fost entuziast, deși au fost în fața scenei numai vreo 50 de persoane, care, după ce că erau puține, mai păreau și speriate  de tinerii muzicieni, păstrând o distanță considerabilă. Sunetul a fost acceptabil, dar se putea și mai bine, puțin cam prea zgomotos sau nu am găsit eu armonia și balanța între instrumente și voce. Poate au găsit-o iubitorii de death'n roll. Ceea ce mi se pare de apreciat a fost atitudinea celor din Eufobia și dorința de a da maximumul, care automat a devenit un mare plus al prestației lor.
  
A doua trupă a fost Desecrate, care au cântat un melodic death metal. Punctul forte pentru mine personal au fost clapele. Mi-a plăcut cum au sunat piesele To Hades and Back și Nevermore. Sonorizarea nu mi-a câștigat în totalitate simpatia iar cover-ul piesei Cloud Connected (In Flames) nici atât. Per total nu a fost rău.
  
La Nox Vorago s-a imbunatatit sunetul foarte mult. Membrii trupei au venit pe scenă îmbrăcați în bluze negre identice, cu niște mâneci interesante și cu mâinile pictate în negru. Fețele lor erau acoperite cu niște măști negre demonice care îi făceau să arate ca niște spirite întunecate care tocmai au pătruns în dimensiunea noastră să ne transmită un mesaj despre lumea de dincolo, să ne povestească despre zeița lumii subterane Ereshkigal, și cine știe despre ce altceva incă… Fiindcă de măști nu au scăpat până la finalul concertului deloc, dacă nu aveau instrumente în mână și nu era o diferență de înălțime între ei, sigur nu îi puteam deosebi unul de celălalt. Doar solistul lor a avut o gaură mare tăiată prin masca de piele neagră, să poată să treacă prin ea vocea aceea growl, bine distorsionată, chinuită..
Celor de la Nox Vorago nu numai că le place să cânte despre oglinzi (de exemplu: Obsidian Stonemirrors), ci au și adus una cu ei pe scenă, o oglindă ciudată, de formă triunghiulară, așezată într-o ramă deosebit de frumoasă, pe care solistul o ridica din când în când în aer, cu gesturi ceremonioase. Cine avea curaj, putea să arunce o privire în oglindă… De cântat au cântat albumul Al Chem de la cap la coadă, cu piese ce sunau extrem de simplu instrumental dar, deloc rău. Doar la ordinea lor au variat puțin față de cea de pe album. S-au auzit brutal basul și tobele, piesele doar uneori răsuflând prin pasaje melodice.
  
Dar eu venisem de fapt ca să văd Primordial, și din fericire nu îmi pare rău deloc de eforturile făcute. Sala s-a umplut binișor și ei au venit cu un setlist “best of”, cu cele mai frumoase piese. Alan a pășit pe scenă purtând niște lanțuri, cu face-painting-ul alb-negru destul de reușit. Capul îi era acoperit cu un material negru, găurit și rupt care alcătuia un fel de glugă. Vesta și pantalonii erau croite din bucăți de materiale de proveniență incertă. În orice caz semăna cu un supraviețuitor de război. De obicei nu mă încântă așa mult o apariție de acest gen, dar asta a fost epică. Și vocea lui la fel. Ceilalți membri ai formației păreau să vina de altundeva, au venit îmbrăcați în haine negre, fără urme de uzură, rupturi, murdărie sau alte efecte spectaculoase.
În schimb au venit înarmați cu riffuri care ne-au bucurat, ne-au aruncat în transă și care ne-au amintit de cele mai adânci suferințe prin care corpul uman din carne și oase și sufletul aparținător pot trece. Când am auzit versurile pieselor Where Greater Men Have Fallen sau As Rome Burns am simțit o admirație intensă, iar când a început The Coffin Ships, pentru un moment am uitat și de respirație.
 
 “Our young hearts are born with grief
 And we have paid the penalty of truth
 A season, of our stolen youth
 Shall teach old hearts to break
 It feels like I've been here before
 Here, where the animals lay down to die
 So we stand, alone on a distant store
 Our broken spirits in rags and tatters...

 (The Coffin Ships)
 
 “...I see you’ve chosen to lose your faith
 To burn your bridges and lose your way.
..”
 (As Rome Burns)
   
Cât de depresive pot fi aceste rânduri, cât de bine descriu lupta interioară a unui om, până la renunțarea totală, cât de mult îmi pot stăpâni starea de spirit notele pieselor și versurile lor! Versurile au prins viață și atât de bun a fost concertul încât parcă vedeam în fața ochilor toate cele despre care au cântat. Cât despre sunet, în afară de faptul că de vreo două ori mi s-a părut că e un pic acoperită vocea de instrumente, s-a auzit totul foarte bine.
 
Îmi amintesc cum făceam mișto cu un prieten de trupele gen Immortal care se plimbau în clipuri cu sau fără stativul microfonului, nervoși, cu mișcări și mimică agresivă. Dar mișcările acestea care, făcute de alții par amuzante, la fel ca și plimbarea cu stativul, îi stăteau bine lui Alan, iar ochii lui parcă s-au umplut de suferință sub machiajul lui întunecos. Concertul m-a lăsat hipnotizată și nu îmi venea să cred că s-a terminat. De obicei, mă cam plictisesc concertele lungi dar de data asta am pierdut noțiunea timpului și cele două ore au trecut că un minut.
Vezi galeriile trupelor: Desecrate, Eufobia, Nox Vorago, Primordial

Data concert:  November 17, 2017  | 0 Comentarii  | 4587 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Klausenburg Metal Gathering

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte