concerte

Loc lipsa pe corabia nebunilor

Loc lipsa pe corabia nebunilor
TRUPE: Luna Amară, Travka

Alina S.: Nerabdarea m-a obligat sa ajung cu mai bine de jumatate de ora mai devreme la ceea ce stiam, din experientele anterioare cu Luna Amara, ca va fi un eveniment-concert despre care voi vorbi cu placere si cu un fel de "in sic" tuturor celor care nu au reusit sau nu au dorit sa il traiasca. Astfel, inca de la 19:20, la usa inalta - dar stramta - de la intrarea in Old School Preoteasa, se adunase deja popor nerabdator si foarte tanar, cu cei 12 lei pregatiti. Inauntru - deja foiala placuta si du-te vino-ul de expectativa intre mesele deja ocupate si barul garnisit cu bautura pentru fiecare gust si buzunar.

Gabi D.: Sambata, 18 martie. Ceasurile-s aproape 8 si ma grabesc spre Old School pentru a nu pierde inceputul concertului de lansare in Bucuresti a albumului Luna Amara "Loc lipsa ". In deschidere, Travka, pe care imi face de fiecare data placere sa o revad si sa o reascult. Imi regasesc printre spectatori partenera de cronica din aceasta seara si, dupa ce schimbam cateva vorbe si ciocnim un pahar cu bere, asteptam sa inceapa showul. Timpul trece, in sala e din ce in ce mai mult loc lipsa si din ce in ce mai mult fum, pana cand, in jurul orei 21 se aud primele acorduri ale intro-ului Travka. Trupetii se strecoara cu greu prin multimea din sala pentru a-si lua locul pe scena. Ascultand proaspat lansatul album, "Corabia nebunilor", aveam ceva temeri. Nu-i mai vazusem de mai bine de un an si modul in care au iesit inregistrarile pe disc nu mi se pare ca-i reprezinta. Tempoul este mult mai lent, vocea lui George lipsita de nerv, de rautatea aceea plina de energie care il caracterizeaza live. Insa de indata ce incep primele acorduri din "In iarba" ma linistesc. Este aceeasi trupa pe care o stiam, energica si sensibila, revoltata si poetica, care si-a creat o baza stabila de fani ce-i insoteste la toate concertele si stiu toate piesele, privita cu reticenta de unii, iubita de altii, dar care de obicei nu lasa publicul indiferent. Desi majoritatea celor prezenti se afla acolo in primul rand pentru lansarea albumului " grupului social pentru o tara in buda " Luna Amara, doza de iarba din deschidere a fost binevenita, a animat atmosfera iar eu, cel putin, m-am bucurat sa ascult "Zgarba", "Travka", "Nimic de pe frontul de Est", "Corabia nebunilor", "Ochiul cere lumina", "Jump". Si dupa ce am fumat timp de aproape o ora paradisul cu urme de iarba la bordul corabiei fara reguli si fara bagaje, iata-ne pregatiti sa ne imbatam cu lumina unei luni amare.

Alina S.: Inca de la soundcheck am fost surprinsa sa aud un fel de alta Travka decat ceea ce mai auzisem (o singura data) mai demult. Si asta pentru ca de data asta s-a auzit bine iar vocea lui George nu mi s-a mai parut atat de sparta ca atunci, dimpotriva. Asa ca am ciulit urechile si am realizat ca fanteziile rebele cu marinari si poeme intre pastel si frenezie au atins o punte destul de curata, ca sunet, pe noua Corabie a nebunilor. Numele noului album e ca o recunoastere a exact ceea ce caracterizeaza aceasta trupa cu iz de marijuana legalizata in muzica.

Gabi D.: O deschidere mai buna nici nu se putea gasi, dat fiind ca pe undeva cele doua trupe sunt complementare. Ambele isi canta revolta, dar daca Travka o face preferand evadarea, refugiul din realitate, Luna Amara isi striga ura, dezgustul fata de minciuna, dorinta de a da foc la institutii, ceea ce se reflecta si in atitudinea publicului. Putine parti din piesele Travka predispun la agitatie si rupt capete (Jump face exceptie, fiind un indemn pe fata la dezlantuirea energiei), asa cum putine parti din muzica Luna Amara indeamna la calm, visare, meditatie.

Alina S.: Poate tocmai de aceea nici n-am simtit trecerea brusca de la Travka la Luna Amara, trecere inspirata si care mi-a dat senzatia ca ascult intr-un fel o aceeasi trupa, cu doua personalitati - una tanara si inca in formare, cu poezia adolescentina din naivitatea de rigoare si cealalta harshita, suparata si acuzatoare, plangandu-si inocenta pierduta. Marcand lansarea noului album "Loc Lipsa" si inceputul turneului cu acelasi nume,  piesele de pe acest nou album m-au incantat cu o intorsatura de stil ca o pictura abstracta, ciudat de privit si inexplicabil placuta.

Gabi D.: Asa cum, era de asteptat, concertul Luna Amara a produs ceva vanatai, lovituri, impingeri haotice, drept pentru care n-am reusit sa-l vizionez prea de aproape, preferand siguranta oferita de imaginile derulate de proiectorul de deasupra scenei, secvente din clipuri, din concerte, momente din viata trupei, lucrari ale graficianului care ilustreaza albumul "Loc lipsa". Dintre cei trei invitati promisi si mentionati pe afisul concertului, numai Mihai Iordache a putut onora invitatia, dar chiar si asa trupa si-a propus sa faca din acest show o adevarata sarbatoare si a reusit, prezentand publicului piesele noi intr-o varianta mult mai energica decat inregistrarea, dar de mare impact. In aproape doua ore, Luna Amara au cantat despre Romania noastra si institutiile ei cu furie si disperare, cu ura pe care numai onestitatea si lipsa de compromisuri o pot naste. Si dupa noul album au urmat "Gri dorian", "Oras", "Dizident" si "Folclor" care au electrizat sala, au transformat-o intr-un vulcan din care se revarsa cate un spectator epuizat, dar liber si fericit.

Alina S.: Am regretat ca nici Ombladon si nici Andy Ghost nu au putut sa se produca pe scena bine incinsa, dar de abia dupa terminarea concertului am realizat ca cei doi lipsisera din el - ce vreau sa spun este ca, desi am venit la acest concert plina de curiozitate in ceea ce priveste alaturarea dintre Ombladon si Luna si colaborarea cu Andy, concertul a fost totusi complet. Mihnea si Nick au dat din ei, ca de obicei, mai mult decat tot si cu exact atat suflet cat puteau inspira si expira in sala arhiplina. "Gri Dorian"si "Folclor" mai ales, dar toate piesele vechi, au fost cantate dintr-un singur piept - cred ca numai cei ocupati cu frenezia din fata scenei au uitat sa cante sau sa urle versurile atat de cunoscute. Ma obisnuisem cu chitara lui Petru si nu-i mai vazusem fara el, cu Vali Deac in loc. Pot spune ca, desi regret lipsa lui Petru, m-a surprins placut prezenta lui Vali...

Gabi D.: prezenta care se face simtita si in compozitia pieselor.

Alina S.: Asa ca am cantat (si urlat) si eu, alaturi de toata lumea, piesele vechi, la cele noi multumindu-ma sa ascult si sa privesc ecranul de sugestii - o insiprata idee cu iz de showbiz knowhow care mi-a placut in mod special.

Gabi D.: Luna Amara nu are puterea de vindeca ranile societatii, dar are capacitatea de a le transforma in muzica, de a le exprima, uneori cu furie si agresivitate, prin vocea lui Mihnea, alteori cu o trista resemnare, prin vocea lui Nick, in acorduri melancolice de saxofon si trompeta. Si stiu foarte bine sa transmita toate aceste stari si publicului, sa-l magnetizeze. A fost o seara frumoasa, in care o mai buna reprezentare a titlului albumului decat sala din Preoteasa cu greu se putea gasi. Insa Luna Amara ne-a facut sa uitam ca eram atat de multi intr-un spatiu atat de putin si ne-a oferit un recital memorabil.

Alina S.: Finalul concertului m-a readus cu bruschete din "Lumea oarba" in realitatea salii viermuind euforic de la standul de CD-uri la cautarea de pix si goana dupa autografe, cu exclamatii si priviri de oameni nebuni care tocmai au atins luna. Asa ca mi-am luat si eu portia de alergatura pe scari, si am fost si eu la cuvenita imparteala de imbratisari, felicitari si multumiri, primind ca premiu, pe langa autografele pe CD-ul nou nout, privirile obosite dar pline de bucuria reusitei, ale oamenilor, poetilor, rebelilor, care alcatuiesc Luna Amara.

Autor: Alina S.
Vezi galeriile trupelor: Luna Amară, Travka

Data concert:  March 18, 2006  | 1 Comentarii  | 8333 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Loc lipsa pe corabia nebunilor

  • Pe cind un nou concert in Bucuresti???

    1. Posted by silver | 11 Decembrie 2007 17:01
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte